Despre turismul din Argeş sunt multe de spus şi mai multe de făcut. În lipsa unei infrastructuri adecvate (mă refer în primul rând la drumuri) orice acţiune de promovare e în dorul lelii. Degeaba avem obiective de toată frumuseţea (Cetatea Poenari, Vidraru, Transfăgărăşanul, chiar şi Mausoleul de la Mateiaş, Peştera Dâmbovicioara, Piatra Craiului, Mănăstirea de la Curtea de Argeş ş.a.m.d) dacă îţi rupi maşina până ajungi la ele sau, mai rău, sfârşeşti într-o râpă. În aceste circumstanţe, mai putem da vina pe indolenţa angajaţilor de la Centrele de Promovare că stau încuiaţi în timpul programului sau că în loc de recomandări îţi fac cadou o hartă şi te trimit la plimbare? Încep să cred că procedează aşa spre binele vizitatorilor.
Turism în… beznă
Problema e că şi prin alte judeţe e cam la fel, ba chiar mai rău. După cum am descoperit în concediul abia încheiat, destinaţia mea de vacanţă preferată (Mangalia) a fost aspru criticată de turiştii care s-au cazat la începutul lui august în staţiune. Este de neconceput ca întreaga faleză (din portul comercial până la Saturn – posibil şi mai departe, nu am verificat), unde seara se plimbă mii de oameni (majoritatea cu copii), să fie în beznă zile la rând. O fi fost vorba de o avarie serioasă ori primăria nu a plătit factura la energie? Eu mă întreb, însă turiştii cu siguranţă că nu sunt interesaţi de natura problemei, ci de experienţa trăită. Experienţă pe care cu siguranţă nu doresc să o mai repete, la fel cum nici pe la anumite restaurante nu doresc să mai treacă pragul altădată. Asta pentru că mâncarea e preparată în bătaie de joc. Ospătarii servesc în grabă nişte „pingele” pe care ei le numesc pompos „mix grill” sau „specialităţi tradiţionale”. De fapt, sunt nişte hălci de carne congelată aruncate pe grătar şi servite ori crude, ori arse. În ambele cazuri, îţi rupi dinţii în ele, ele nefiind frăgezite aşa cum te-ai aştepta să o facă un bucătar angajat la un restaurant cu pretenţii. Iar dacă nu ai bani să mergi la „fiţe” şi vrei mâncare ieftină de la „împinge tava”, ai face bine ca, în drum spre hotel, să te opreşti la farmacie pentru aprovizionare cu Debridat, Ercefuryl şi alte medicamente pentru tratamentul tulburărilor gastro-intestinale.
Cum reducem numărul înecaţilor?
În altă ordine de idei, după cum bine ştiţi, la începutul lunii a avut loc un tragic incident – un tânăr s-a înecat încercând să salveze pe altcineva. Din păcate, nu este un caz singular, anul acesta fiind înregistrate şi alte decese prin înec. Păi, asta nu ar trebui să pună pe gânduri autorităţile? Dacă nu există o lege la nivel central, mă întreb, oare consiliile locale şi judeţene nu pot da o hotărâre prin care să stabilească nişte amenzi usturătoare pentru cei care intră în apă când e arborat steagul roşu?
P.S.: Oare turiştii străini, ăia puţini câţi mai sunt, vor reveni pe litoralul românesc văzând ce tocmai s-a petrecut sub ochii lor?
P.S.2: Aş fi pus o poză cu faleza din Mangalia seara, dar nu se vede nimic…
