Atât autorităţile, cât şi unii investitori privaţi se laudă că depun eforturi pentru atragerea turiştilor în judeţul Argeş, în general, şi în zona Barajului Vidraru, în special. Pe lângă promisiunile încă neonorate – vezi pârtia de schi de la Moliviş şi câteva investiţii private în unităţi de cazare pe Transfăgărăşan, dintre care doar vreo două-trei sunt la standardele turismului civilizat – multe lucruri lasă de dorit.
Dacă ajungi la Vidraru în cursul săptămânii, în afară de câteva poze făcute pe baraj sau la „omul de fier” nu ai nicio altă atracţie.
Chioşcurile din partea stângă de la ieşirea din tunel sunt închise, dar păzite de câini, trotuarele sunt pline de gropi, apa din vecinătatea barajului este plină de gunoaie, resturi de lemne şi deşeuri din plastic. Intrarea în tunelul care face legătura cu drumul forestier arată ca după un bombardament.
Cum spre „Cumpăna” nu se poate circula decât cu maşini de teren, unii turişti încearcă să ajungă măcar în zona poienilor de la Călugăriţa. Dar drumul este aproape distrus de camioane. Deocamdată acestea constituie singura „atracţie” a turiştilor.
Oamenii se minunează cum de se poate căra atâta masă lemnoasă în zona Barajului Vidraru fără a fi luat cineva la bani mărunţi de către autorităţi. În rest, nu suveniruri, nu ghizi turistici, nu locuri de campare organizate, nici măcar un loc special amenajat pentru un amărât de grătar. Iar dacă urci mai sus, la Piscu Negru, fluieră vântul a pagubă. Nimic care să semene a turism sau ceva care să promoveze şi să încurajeze acest fenomen. De la Capra în sus… Stop! Nu se poate circula până la 30 iunie când este programată deschiderea oficială a Transfăgărăşanului. Aşa da turism! Şi dezvoltare a zonei!
Flavius PETRESCU