* Fostul primar al Piteştiului se roagă pentru sufletul Ilenei Voican, femeia care şi-a dat foc în Piaţa Primăriei!

Ora 8.30 a unei dimineţi friguroase de octombrie. O femeie în vârstă de 30 de ani, îmbrăcată într-o geacă lungă de piele, se aşeza în faţa Primăriei Piteşti, la câţiva paşi de uşa principală. Soţul ei o supraveghea îndeaproape. Nu i-a luat nimeni în seamă. Peste câteva minute, grozăvia de pe Strada Mare avea să facă nu doar înconjurul ţării, ci şi al Europei. Femeia a ars ca o torţă! Astăzi, fostul primar rememorează acele clipe…

O privire în urmă

Era 15 octombrie 1998. Părea o zi ca oricare alta, dar a rămas ca o pată neagră pe trecutul municipalităţii, al întregii comunităţi. Soţii Voican au avut un apartament proprietate personală pe care l-au vândut. Banii i-au cheltuit, apoi spaţiul locativ reprezenta o mare problemă pentru cei doi care, împreună cu copilul lor, erau nevoiţi să se descurce, să stea cu chirie, la rude ori la mama Ilenei Voican. Aveau nevoie disperată de o locuinţă. Dar cine să le dea? Au apelat la primărie şi s-au înscris pe o listă lungă din care mai făceau parte alte câteva mii de oameni aflaţi în situaţii asemănătoare. Ileana Voican nu s-a lăsat cu una, cu două, nu voia doar să fie trecută pe-un catastif, ci să primească efectiv o locuinţă socială. A mers în audienţă la primar, a vorbit cu consilierii locali, cu funcţionari din instituţie. Toată lumea îi ştia necazul, dar nu putea fi ajutată peste noapte. Femeia n-a mai avut răbdare. Îşi propusese să forţeze mâna autorităţilor locale apelând şi la presă. Pe 14 octombrie 1998 a mers la câteva redacţii din Piteşti şi a anunţat că ea, a doua zi, îşi va da foc în faţa primăriei dacă nu primeşte o locuinţă! Ziarele au consemnat anunţul, dar nimeni nu putea crede că se va întâmpla aşa ceva. Vorbind cu redactorii, femeia era lucidă, coerentă, raţională. Cine ar fi intuit deznodământul?

Momentul în care Ileana Voican îşi dă foc şi arde ca o torţă

Şoc, groază, carne arsă…

În dimineaţa zilei de 15 octombrie, soţii Voican au venit în faţa instituţiei, „înarmaţi” cu un bidon de doi litri cu benzină! Primarul Tudor Pendiuc împreună cu directorii şi şefii de departament erau în obişnuita şedinţă operativă. Ileana Voican n-a mai aşteptat. Văzând că nimeni nu iese din clădire să o întrebe ceva, şi-a turnat benzină pe geacă şi, după câteva minute, şi-a dus mâna tremurândă în care ţinea o brichetă în apropierea hainei. A privit spre ferestrele primăriei şi… focul a cuprins-o! În câteva secunde a început să ardă, spre uimirea trecătorilor care priveau îngroziţi. Câţiva au încercat să intervină, apoi soţul femeii a încercat cu haina să stingă vâlvătaia care o cuprinsese pe făptura ce se rostogolea pe caldarâm asemeni unei „mingi” de foc…

I-a ars şi… crucea!

S-au scurs 20 de ani de atunci. În chinuri groaznice, după câteva săptămâni femeia se stingea pe un pat al secţiei de Arşi a spitalului din Ploieşti. A fost o anchetă, iar justiţia a considerat că unicul vinovat a fost soţul femeii care avea să stea câţiva ani după gratii. Ca o ironie a sorţii, la câteva luni de la înmormântare, crucea din lemn care se afla la mormântul Ilenei Voican din cimitirul „Sf. Gheorghe” a ars, s-a făcut scrum, în mod accidental, din cauza unor lumânări. Unii piteşteni îşi amintesc ce s-a întâmplat atunci, în 1998. Puţini ştiu însă că tragedia respectivă a rămas întipărită în memoria fostului primar Tudor Pendiuc. În exclusivitate pentru ziarul nostru, a făcut o mărturisire: „Regret enorm că a murit biata femeie. Cred că toată lumea a înţeles că nimeni din primărie n-are vreo vină. De altfel, Justiţia şi-a spus cuvântul, nu mai comentăm. Dar îmi pare rău pentru doamna Voican, pentru tinereţea ei. Păcat! Eu aprind lumânări şi mă rog pentru sufletul ei în fiecare zi de 15 octombrie şi nu numai…” În urmă cu două zile, Pendiuc a fost prezent la hramul bisericii „Sfânta Vineri” din Piteşti. Şi mulţi l-au văzut rugându-se, cu smerenie. Acum ştiţi şi pentru ce…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio