După trei decenii de orbecăire într-o tranziție lungă și chinuită spre niciunde, cu permanente certuri între politicieni proveniți, în general, dintre oportuniști, traseiști și frustrați, cu CV-uri pompoase, dar false, trebuie să fii exagerat de naiv ca să crezi că, în viitorul apropiat, România se va schimba profund. Cu atât mai mult cu cât sunt posibile alte valuri ale pandemiei, cărora nu le va putea face față un sistem sanitar sufocat și o inevitabilă criză economică. Iar cel mai trist este că într-o situație foarte gravă la nivel mondial românii nu pot fi solidari între ei, dincolo de interese personale și de partid. Noi ne vom certa și ne vom dușmăni cumplit indiferent câte pandemii vor pune planeta la încercare. Totul pornește de la ADN-ul nostru îmbârligat, de la faptul că ne tot batem cu pumnii în piept afirmând trufași că suntem români! Ei și?
Indiferent de felul cum a apărut, virusul provenind din China a dus la moartea a peste 100 de milioane de oameni de pe toate continentele. Totuși, împotriva evidenței, destui coronasceptici și naivi din naștere îi contrazic pe virusologi avizați ieșind în stradă să demonstreze pentru drepturile ce le-ar fi încălcate. Nevoia lor de a ieși din anonimat și de a se băga în seamă îi transformă în efemeri lideri de opinie, în teribiliști și în vedete turbulente pe care niște televiziuni în goana lor nebună după rating ni le prezintă seară de seară. De câteva luni sunt mediatizate excesiv persoane pe care le numeri pe degetele de la o singură mână. Arogante și sfidătoare, cu un tupeu nemărginit, îndeamnă gloata la nesupunere, se consideră buricul pământului și deținătoare ale adevărului absolut, uitând că, în buna tradiție românească, orice naș își are nașul.
