Trist, dar adevărat. Eu o ştiam de peste un deceniu, iar confirmarea ne-a venit prin rezultatele unui studiu internaţional comparativ referitor la competenţele de bază ale adolescenţilor de 15-16 ani: în România, unul din doi şcolari este vai de mama lui. Nu bătut în cap, nu oligofren, ci pur şi simplu analfabet! PISA este numele testului şi în privinţa asta ne situăm alături de Ucraina, Iordania, Moldova, Liban sau Vietnam.

Unul dintre aceşti tineri mi-a intrat în cabinet acum câteva zile, plin pe faţă şi pe torace de „bube” inestetice cauzate de acnee rebelă. Are 16 ani, este frumuşel, înalt ca bradul şi deloc tâmpiţel din naştere. Un băiat de la ţară, zdravăn şi cu trup de sportiv, bâtă la carte, dar foarte bun de dus la săpat şi cu vaca la păscut. Nu a promovat examenul de capacitate, de orice muncă fuge ca dracul de tămâie, aşa că bieţii părinţi, deşi numai tatăl are un venit modic, l-au înscris la un colegiu economic privat. Să aibă şi flăcăul lor o diplomă. Aşa au văzut ei la televizor, că în ţara lui Dracula contează imens dacă ai carte la bază. Dacă nu dă bir cu fugiţii, ar urma să facă acolo doi ani de „învăţământ la nivel european”. Ne-am dat dracu’. Costul va fi de 2.500 lei pe an.

Având dreptul la asta, funcţionând în acea zi şi calculatorul, i-am dat o reţetă gratuită, dar cu unul dintre cele trei medicamente prescrise foarte scump ca preţ la raft. I-am spus că va avea de înghiţit 90 de capsule, câte trei pe zi. Nu am avut de lucru şi l-am testat: câte zile îi vor trebui ca să le termine? Jur că nu a ştiut cât face 90 împărţit la 3. I-am sugerat să-şi consulte mobilul fiţos, a făcut-o şi mi-a răspuns râzând mânjeşte: „30 de zile”. Am plusat, întrebându-l cine a fost Ştefan cel Mare. Nu a ştiut şi mă privea precum viţelul la poarta nouă, de parcă Tutankhamon fusese invocat de mine.

Distribuie pe Facebook