Mulțime impresionantă de oameni, mii de candele aprinse, mesaje emoționante scrise pe pânze mari, fotografii ale victimelor așezate pe crucea de marmură. Și lacrimi. Și rugăciuni. O jale generală pusese stăpânire pe întregul oraș care vibra la unison cu întreaga țară. Acesta era, în linii mari, tabloul pe care îl regăsim în presa vremii. Era 2016. Un an scurs de la tragedia „Colectiv” și Piața Milea din Pitești era plină de oameni și lumânări în seara de 30 octombrie. O stare de revoltă dar și resemnare. Peste toate, că un lințoliu negru, doliu.
Au trecut anii. Cinci până acum dar deja piteștenii par prea puțin interesați de ceea ce s-a petrecut atunci. Ca un arc peste timp, 30 octombrie 2020. Același loc, Piața V. Milea. Câteva persoane, tineri idealiști. Au aprins lumânări, s-au închinat și au plecat. Astăzi, la lumina zilei, surprindem un adolescent la Crucea Eroilor. Punea o candelă alătur de celelalte, pe soclul de marmură. Le-am numărat: 10! Zece lumini pe care sufletul celor mistuiți de flăcări, le vor fi primit în ceruri. Plus un buchet cu cinci trandafiri albi, pentru cei cinci ani trecuți din fatidica noapte. Puțin. Prea puțin raportat la populația municipiului nostru. Pe cât de trist, pe atât de adevărat: cinci flori și câteva lumânări la umbra crucii albe. Ca dovadă a faptului că piteștenii sunt de la un an la altul mai nepăsători față de tragedia de la „Colectiv”.
Eduard TOMAZIU
