Viaţa a demonstrat că sportul – existenţa, sănătatea şi dezvoltarea lui – este oglinda societăţii. Bilanţul Rio 2016 arată, fără dubiu, că aşa este. Vânzoleala – pe la televiziuni, prin conferinţele de presă şi pe stadioane, în legătură cu conflictul FCSB – Steaua (CSA) – arată şi ea că subiectul, fotbalul, nu este unul de neluat în seamă, datorită popularităţii lui.
Paradox: dacă stadioanele au, în general, tribune mai mult goale la jocurile campionatului naţional de fotbal, suporterii îşi propun – şi ei – ca o modă de bonton la noi, să umple strada.
Talpan şi Becali au ţinut, în spaţiul public, o saga (istorie) a relaţiilor încâlcite, pe deasupra şi în subsolul legilor ţării, dintre M.Ap.N. şi un investitor privat. Un investitor care finanţează cel mai puternic club de fotbal – şi este un merit al său! – dar şi alimentează din belşug ştiri contradictorii despre minister, miniştri, jucători, politicieni, federaţie, antrenori, transferuri, justiţie; ce mai, un tacâm complet de bârfe! Spectacolul este de toată jena şi întregeşte celălalt spectacol – şi el de toată jena! – de la nivelul clasei politice şi, mai ales, de pe palierul relaţiilor dintre instituţiile statului de drept. Parada „muşchilor” la nivel înalt! Jena este cu atât mai mare, cu cât fotbalul românesc, la nivel de cluburi, este în comă; cluburi care au falimentat şi altele în insolvenţă.
Deşi FRF are în obiectiv un „Plan de guvernanţă sportivă” până în 2020, pe teren(uri), expresia lui concretă nu înmugureşte, nu se vede. Cum bine zicea Marcel Răducanu, fostul stelist care a jucat la Borussia Dortmund şi care este stabilit aici, ca proprietar al unei şcoli de fotbal, „suntem singura ţară din lume în care avem Rege, Prinţ, avem Briliant, dar nu avem fotbal”. Corectăm puţin sentinţa dură: totuşi, Academia lui Hagi produce fotbalişti şi are viitor cu… Regele.
Foşti jucători, componenţi ai Generaţiei de Aur, au criticat starea fotbalului şi FRF, declarându-se gata să-şi asume responsabilităţi în revigorarea fotbalului. Este o idee! Mai ales acum, când managementul sportiv, la cluburi, este foarte suferind! Suporterii implicaţi în disputa „Cine este, de fapt, Steaua?!?” au ieşit în stradă. Nu câţi au anunţat, nu cu miile, ci foarte puţini.
Nu ştiu cine se bucură de acest soccerstreet, cum l-aş numi eu. Şi aici, ca şi în tot ceea ce înseamnă proces decizional, nu larma străzii este importantă, ci mesajul ei. Mesaj cu care părţile se pot aşeza, în linişte, la masa tratativelor.
Ambiţii deşarte peste tot! Când zic asta, mă refer la tot zgomotul din spaţiul public românesc şi, întorcându-mă, la Piteşti, la FC Argeş, readuc în atenţie blocajul care împiedică renaşterea clubului alb-violet. Nu mai este nici Constantin Stroe – să-i fie ţărâna uşoară! – omul care putea rupe nodul gordian.
Fotbal pe stradă? Soccerstreet? Showstreet-ul acesta este încununarea unei stări comatoase a fotbalului românesc: tribune goale, străzi pline! Sindromul străzii începe să devină un reflex social tipic românesc. Costurile se vor deconta, sunt sigur, pe termen lung!
Traian ULMEANU
Un Comentariu
turcu
De-ai vostri moncher…:)
Cristian Popescu a povestit ca l-a cunoscut pe Vasile Turcu cand avea 25 de ani si lucra ca electrician la ICRAL Colentina.
“Eu eram maistru la ICRAL Colentina, iar el a venit la mine de la o scoala de orfani din Calarasi. Avea vreo 25 de ani si mi-a spus ca e electrician cu categoria a V-a, dar mai tarziu am aflat ca ma mintise. L-am repartizat in vreo cinci echipe, insa nu s-a descurcat pentru ca nu stia deloc meserie. Pana la urma l-am luat pe langa mine, sa ma ajute cu una, cu alta, ca sa manance si el o paine”, a povestit acum ceva vreme, pentru Click, fostul sef al milionarului.
Citeste si: Blestemul dinamovistilor. Legaturile lui Vasile Turcu cu alti patru apropiati care au avut de intampinat probleme grave
“Prin 1992, fiul meu, Gabi, ramasese fara loc de munca. L-am trimis la Vasile, care tocmai isi incepuse ascensiunea in constructii. S-a dus la el si s-a intors plangand acasa. I-a spus: Du-te, ba, vagabondule, de aici, ca nu te cunosc! M-am mai suparat pe Vasile in 2007 cand a povestit intr-un ziar ca a fost maistru la ICRAL. E cel mai mare mincinos din lume. Cum putea sa fie maistru cand el era analfabet, nu avea nicio scoala si nici macar nu stia sa scrie. Regret foarte mult ca l-am ajutat”, a precizat fostul maistru.
In 1981 Vasile Turcu si Cristian Popescu au mers la plaja la Snagov. La un moment dat, maistrul i-a spus: “Uite, ma, finule, ce gratar misto are omul ala de acolo. Ar trebui sa ne cumparam si noi unul pentru concedii! Eu nu am stiut nimic. A trimis pe cineva sa-l tina de vorba pe omul cu gratarul, iar el s-a dus pe la spate si a furat obiectul cu tot cu micii de pe el”, a povestit Cristian Popescu, scrie adevarul.ro.
Citeste si: Acuzatii grave la adresa lui Vasile Turcu. „Eram gravida in luna a opta si m-a batut cu pumnii si picioarele in burta pana m-a luat Salvarea”, spune prima iubita a afaceristului
“Era mare ciorditor. Cand venea la munca si intra in birou era ca uraganul. Fura tigari, brichete, pixurile, caiete, calculatoare de mana si le vindea apoi la coltul strazii. A facut specula cu valuta, era mereu in atentia Militiei”, a dezvaluit pensionarul.
– See more at: