Era să scriu și „de peniță”, în titlu, dar prostia mea îmi revendică dreptul s-o las mai la urmă. Poate nu se bagă de seamă. Sau, se bagă, dar după ce le pun în cerneală pe celelate două, poate contează mai puțin.

Așadar, prima! Este o prostie să trimiți un buldozer în poarta unui gospodar din marginea Piteștiului și să crezi că n-o să ai nicio reacție. Așa cel puțin pare să fi crezut dl Dan Stroe, primarul de la Bradu, când a dat liber unei echipe de constructori să amenajeze o alveolă pentru parcarea autobuzelor la poarta consăteanului său, Lazăr Alexandru, din Geamăna. E loc public, s-o fi gândit, dar prin locul ăsta public iese din curte și cel în dreptul căruia faci o stație pentru transportul în comun. Amenajarea unei stații de interes public, sigur, are prioritate, dar – reclamă L.A. – ar fi trebuit să fiu întrebat și eu. Eu, în datele astea, când autobuzele opresc în stație, pe unde mai ies din curte? S-a gândit cineva și la treaba asta, sau eu, ca cetățean, ca votant, nu mai contez nimic?

A doua prostie! Păi, este chiar a locatarului care se consideră nedreptățit. În experiența lui de o viață, dar mai ales în ultimii 30 de ani, pe unde a umblat și a trăit, n-a văzut el că dreptatea umblă deseori cu capul spart? Rareori se face dreptate. Cu atât mai mult cu cât chestiunea ridicată de el ține mai degrabă de logică, decât de drept. Știu și am aflat asta, descosându-l că a făcut și facultatea de drept, și cea de psihologie. Ba mai mult, deși acum e pensionar, a lucrat într-o unitate militară unde disciplina era sfântă. Pretenția lui este să fie tratat ca „om”, cu drepturi egale și pentru primar, și pentru orice altă autoritate, locală sau centrală. În baza asta vine și cere, și la primărie, și la ziar, să i se răspundă în scris pe unde iese din curte și, mai ales, de ce i se blochează temporar accesul la drumul public?
În fine, a treia prostie este a… mea. Dar am și eu o scuză. Nu sunt primul care comit această prostie, ci profesorul american Avital Ronell care scrie și publică o carte chiar cu titlul ăsta „Stupidity”. Zice profesorul, citat de Gabriel Liiceanu: „Faptul de a scrie te livrează propriei prostii, iar nebunia de a publica ce ai scris se asociază cu sentimentul de prostie absolută, rezultată din aceea că te-ai lăsat, neîmbrâncit de nimeni, în prima linie”. Așadar, scriind despre tărășenia de la Bradu – nu-i simplu nici să fii primar, nici locuitor al unei comune din marginea orașului! – fac gogomănia de a fi luat la ochi din prima. De primar, dacă scriu, că oricum ar fi, nu dă bine povestea asta, de locatar, în fața căruia, dacă vine și revendică să fac publică întâmplarea, iar eu n-o fac, îmi pierd credibilitatea în fața lui și a cititorilor mei.

Pe unde scot cămașa, că eu nu sunt Solomon să judec cu înțelepciunea-i proverbială? Nu sunt, dar eu continui să cred în puterea dialogului. Dacă s-ar fi purtat mai mult dialogul în istorie, poate că am fi avut mai puține războaie. Îmi place totuși să cred, cunoscându-l pe dl. Dan Stroe, că va birui la el inteligența și-l va invita la un pahar de vorbă pe Lazăr Șerban să întoarcă tărășenia pe față și pe dos, lăsând amândoi orgoliile deoparte, pentru a găsi amiabil o soluție. Că nu este una atât de complicată! Nu știu dacă alveola aia ar trebui să aibă neapărat peste 40 m, după cum nu știu, dacă autobuzele ar trebui să parcheze în stație minute bune.

Și-apoi, nu cred nici că Tolstoi are dreptate când spune că-n lumea asta nu există, cu puține excepții, decât idioți. Cu siguranță, să-mi fie permis și mie să-l contrazic, că, deși am făcut fiecare câte-o prostie, idioți nu suntem. Ne facem doar treaba, mai bine sau mai puțin bine. Și unde am greșit, putem îndrepta lucrurile!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio