La urma urmei – mă întreabă cineva – ce vreți voi să faceți cu „Premiile de Excelență”? Vreți să vindeți niște ziare, nu? Da, i-am răspuns cinstit: vrem să vindem „Argeșul”, după ce am prospectat piața, iar ziarul este căutat. Dar, am ținut să subliniez, nu doar vrem. Vrem mai mult: să contribuim la bunăstarea societății noastre, la bunăstarea ei materială și spirituală. Și cu cine să facem treaba asta, dacă nu cu niște oameni care-și cunosc meseria, se perfecționează în ea, excelează, devin mai buni, tot mai buni! Și de asta facem „Premiile de Excelență”!
Iată, de pildă, concret, am invitat aseară, la eveniment, trei modele admirabile care excelează cu asupra de măsură. Cu asupra de măsură o face un moldovean care s-a îndrăgostit de lumina Argeșului, dacă nu chiar și de noi. Cum o tot probează de vreo 40 de ani, împliniți pe muchie luna trecută, ÎPS Calinic ARGEȘEANUL. A urcat pas cu pas treptele credinței, de la simplu isihast, la arhiepiscop, a „înrădăcinat” pământul cu schituri, biserici, mânăstiri, câtu-i Argeșul de mare, ba s-a dus și dincolo, la balcanicii ortodocși, trimis să le fie mitropolit. A scris cu bucurie o minune de cărți, religioase ori laice, filosofice, literare, morale, adevărate „catehisme” spre plinătatea de cunoaștere a lumii ăsteia. Un filosof, un sociolog și etolog, un credincios adevărat și un laic învederat, în egală măsură ispitit și provocat de viața în care s-a descurcat și se descurcă excelent. Fără discuție, un model de urmat pentru cine caută cărările Domnului, dar și pe ale fiului omului. Viață de duhovnic! Care poartă pe umăr o traistă cu stele și un toiag, ca să nu-și mai frângă picioarele.
Elită veritabilă, din cap până-n picioare, este și medicul, generalul, omul de știință, scriitorul și savantul care, din Mârghia Argeșului, a călcat lejer pe cărările Chinei și Indiei, ale Americii și Franței, în a căror limbi i s-au și tradus multe dintre cărți, cu scopul mărturisit de a ști și noi, și alții, ce vrem de la inteligența materiei și ce vrea ea de la noi, care-i sunt tainele. Distinsul om de știință, înainte de toate, maestrul Dumitru Constantin Dulcan, a venit aseară nu doar la cea de-a 24 ediție a „Premiilor”, ci și la prietenii lui dintotdeauna pe care-i sfătuiește să gândească pozitiv în tot ce fac. Să gândească pozitiv, fiindcă-n lumea asta, al cărui cer se prăbușește peste noi, moral vorbind, în „chimia” noastră, a pământului pe care trăim, nu mai putem să ne otrăvim. Gata! Să ieșim din paradigma asta, în care ne otrăvim cu propriile gânduri, și să purcedem în cea spirituală, a energiei și a conștiinței. Mielul lui Avicena a murit de frică, pus lângă cușca lupului. E vremea să vedem viața și cu mintea de dincolo, în căutarea sensului pierdut, fiindcă somnul rațiunii naște monștri! Iertarea vine-n cuget și corp cu o bună energie, nu invidia și ura.
Vorbește, al treilea, la „Premii”, matematicianul, informaticianul, omul de cultură, academicianul Gh. Păun și nu-mi pot reține admirația de vecin, de sat natal (Vernești – Cicănești). Acum, când ceilalți doi, Calinic și Dulcan, sunt octogenari, el este doar un… „mezin”. Dar, tobă de carte și cultură, de personalitate care a „zburdat” în câmpul informaticii și matematicii, reușind să cucerească o lume. Nu doar pentru că a devenit primul președinte al jocului de GO – asta-i… joacă! Ci pentru că, iată, a inițiat în informatică un model de calcul biocelular, numit „sisteme P” (de la Păun), unde natura și omul își dau mâna, recunoscându-și reciproc „schemele”. În informatică, să fim sinceri, lumea-și potrivește ceasul după cel al academicanului Păun, care din 2009 a fost inclus în categoria „highly cited researchers”, fiind cel mai citat informatician român. Cu peste 31.300 de citări!
Iată încă un model de excelență, autor prolific și complex. A publicat peste 500 de articole științifice, peste 60 de cărți, a fost editat în peste 120 de volume colective, invitat la numeroase reuniuni științifice, tradus în japoneză, chineză, rusă, engleză, maghiară, italiană. Pe deasupra, ca argeșean, nutrește o pasiune specială pentru Urmuz, căruia i-a dedicat o monografie. Este invitat mai peste tot acolo unde cultura face casă bună cu civilitatea, iar disponibilitatea sa de a fi prezent mereu unde trebuie a devenit proverbială. Nu sunt acestea calități de academician, deschis spiritului colocvial și al interogației? De căutare a adevărului? În știință, dar și ca scriitor!
Și de întemeietor al Revistei „Curtea de la Argeș”, citită cu folos și cu plăcere în Argeș, România, dar și peste fruntariile țării. Unde trăiesc românii. Și informaticieni. Și matematicieni. Și academicieni. Căci, iată, sunt și destui români printre ei.
