Colectiv
Ieri s-au împlinit trei ani de la tragedia din clubul bucureştean „Colectiv” în care 64 de persoane, în majoritatea lor tineri aflaţi la un concert, şi-au pierdut viaţa într-un incendiu care a dus la demisia Guvernului Victor Ponta. În incendiu şi-au pierdut viaţa şi trei argeşeni, iar alţii au fost răniţi. Mulţi dintre cei decedaţi au pierit la spital, iar în prezent este pe rolul instanţei de judecată un uriaş proces prin care se încearcă pedepsirea vinovaţilor. Incendiul a avut mai multe efecte: a fost „scânteia” manifestărilor stradale de protest care au devenit apoi o obişnuinţă, iar procedurile de securitate la incendiu s-au schimbat. Din păcate, nu am învăţat încă (aproape) nimic din tragedia din fatidica zi de vineri, 30 octombrie 2015.
Costuri uriaşe
În toată ţara a început după incendiu o adevărată isterie, reprezentanţii ISU fiind în controale în fiecare zi, multe unităţi fiind închise sau fiindu-le suspendată activitatea. „Focul” verificărilor nu a ţinut însă prea mult, legislaţia s-a schimbat, iar agenţii economici au încercat să se conformeze noilor cerinţe, ca şi autorităţile publice. Cum însă costurile sunt imense, multe localuri şi instituţii funcţionează fără autorizaţie definitivă de securitate la incendiu, fiind obligate să afişeze doar un anunţ că nu au această autorizaţie. În cazul unor obiective, costurile de conformare sunt greu de suportat şi de către primării. La Piteşti, de exemplu, pentru a respecta noile reguli este nevoie de o investiţie de 1,6 milioane lei la Piaţa Smârdan şi de peste 700.000 lei la parcarea supraterană de lângă biserica „Mavrodolu”. Tot mari sunt şi sumele pentru unele şcoli şi grădiniţe care trebuie adecvate noilor cerinţe. De bine, de rău, la Piteşti se fac aceste eforturi. Dar în unele localităţi mai sărace, însă, se stă cu mâna întinsă la Guvern. Cât despre firme, majoritatea trag de timp cum şi cât pot, patronii rugându-se să nu aibă loc un eveniment precum cel de la „Colectiv”.
Infecţii
Că nu am învăţat nimic este dovedit şi de anunţul oficial al Ministerului Sănătăţii: la această dată, în ţară sunt doar 7 (şapte!) paturi pentru tratarea unor persoane cu arsuri majore. Toate sunt în Bucureşti, niciunul în altă parte. În cazul unui eveniment similar celui de acum trei ani, singura soluţie ar fi tratarea în străinătate. Ar fi şi cazul, în condiţiile în care infecţiile intraspitaliceşti (din cauza cărora au murit mulţi dintre tinerii care supravieţuiseră incendiului) sunt în continuare la cote greu de imaginat în alte state civilizate. Degeaba ameninţă ISU Argeş că dă amenzi celor care pun foc la mirişti, de exemplu. E plin Argeşul de incendii de vegetaţie care oricând pot degenera în tragedii. La fel şi cu localurile şi instituţiile publice: totul e bine cât timp nu se întâmplă nimic!
