Laptele de mamă este cel mai complet şi binecuvântat aliment pentru nou-născut, iar beneficiul alăptatului exclusiv în primele şase luni de viaţă este imens. Pe lângă principiile alimentare bine proporţionate, el conţine celule active imun, substanţe antiinfecţioase şi imunoglobuline deosebit de necesare nou-născutului. Deşi alăptarea este rareori contraindicată, în cazurile de infecţii ale mamei este posibilă transmiterea bolilor prin laptele matern şi ea trebuie evitată.
Infecţiile virale implică precauţii atunci când mama este infectată activ la momentul naşterii. În cazul anumitor tulpini de virus gripal, incluzând H1N1, şi al varicelei cu debut în timpul naşterii este obligatorie separarea mamei de nou-născut. Aceste boli se transmit pe cale respiratorie, şi nu prin laptele matern. Se poate extrage (prin mulgere) laptele matern, care poate fi dat copilului propriu, nu şi pentru donare.
O situaţie specială este în cazul mamei infectate cu virusul HTLV-1. El se transmite prin raport sexual şi prin sânge sau produse din sânge donate şi este agentul etiologic al unor boli limfoproliferative severe. Virusul se poate transmite prin alăptare, iar aceasta se interzice a fi practicată. Este necesară testarea tuturor gravidelor, profilactic, în ultimul trimestru de sarcină, pentru această infecţie.
Infecţia cu virusul HIV – în România are o situaţie specială. Primul caz de HIV-SIDA a fost raportat în 1985. În anii 1980-1990, România s-a situat pe primul loc în Europa la numărul de copii HIV pozitivi. Preocuparea specială anti-HIV-SIDA a ministerului sănătăţii de atunci, devenită prioritate naţională de sănătate publică, a făcut ca, în 2001, România să fie printre primele state din Europa de Est în prevenţia şi tratamentul acestei boli şi este prima ţară din regiune care a încheiat acorduri majore de reducere a costurilor medicamentelor anti-HIV-SIDA. Transmiterea virusului HIV-1 prin laptele matern poate apărea în orice moment din timpul alăptării. La noi, alăptarea exclusivă în primele şase luni de viaţă, împreună cu administrarea terapiei specifice mamei au scăzut foarte mult riscul de transmitere. Totuşi, rolul alăptării în transmiterea HIV nu este stabilit foarte clar şi este interzisă alăptarea la mamele HIV pozitive.
Virusurile hepatitei A, B şi C pot fi transmise copilului în timpul sarcinii, naşterii şi în perioada postnatală. Virusul hepatitei A cu transmitere oral-fecală are o rată mai mare de transmitere la naştere. Dacă mama este în faza activă a infecţiei cu virusul hepatitei A în perioada naşterii, nou-născutul trebuie să primească o doză de imunoglobuline specifice. Profilaxia este necesară indiferent de tipul de alimentaţie al nou-născutului, iar alăptarea nu este contraindicată. În cazul virusului hepatitei B prezent la mame, el trece şi în laptele lor. Riscul major de transmitere a virusului de la mama infectată este în timpul travaliului şi la naştere prin sângele infectat. Profilactic, nou-născutul primeşte obligatoriu, imediat după naştere, vaccinul specific şi imunoglobuline hiperimune pentru hepatita B – în primele 12 ore postnatal. Eficacitatea acestor administrări asociate este de 95%. Se elimină totodată şi riscul de transmitere a virusului B prin laptele matern, alăptarea fiind permisă.
Deşi virusul hepatitei C a fost detectat în laptele mamelor infectate cu acesta, transmiterea lui prin laptele matern nu a fost confirmată. Pentru că nu avem încă un vaccin anti-VHC (şi nici speranţa de a fi preparat curând) şi nici imunoglobuline specifice, personal nu recomand alăptarea nou-născuţilor de la mamele infectate cu VHC.
Alăptarea mamei suferind de tuberculoză pulmonară depinde de momentul în care s-a stabilit diagnosticul. Bacilul tuberculozei (BK-ul) este excretat excepţional în laptele matern. Infecţia sugarului este posibilă numai pe calea respiratorie. Mama suferind de tuberculoză pulmonară în faza contagioasă, netratată, este obligatoriu separată de sugar în primele trei săptămâni, perioadă în care mama primeşte tratament cu tuberculostatice până la negativarea sputei. Alăptarea în primele trei săptămâni se face prin laptele muls de la mamă, apoi se poate face de la sân. Este bine totuşi ca, în perioada după negativarea sputei (când teoretic mama nu mai este contagioasă), contactul apropiat între mamă şi sugar să fie mai redus şi mama să poarte mască în timpul alăptatului. Trebuie acordată atenţie deosebită cazurilor de tuberculoză multirezistentă, la care nu s-a negativat sputa după trei-patru săptămâni (sau mai mult) de tratament specific. Acestea vor fi permanent izolate de copil şi laptele lor va fi testat sistematic pentru BK sau se va renunţa la alăptare.
În final, adresez recomandarea – rugămintea tinerelor mame: alăptaţi-vă copilul măcar şase luni după naştere. În acest fel, legătura solidă de suflet are şansa de a fi mai durabilă, mai stabilă, iar copilul va deveni un om puternic, inteligent şi sănătos.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
