Bucuria copiilor: contactul cu aerul curat, adică o plimbare prin pădure după ce îi convingi să lase deoparte smartphone-urile, Xbox-urile și alte gadget-uri care îi țintuiesc în scaunul de „gaming” cu orele.
Trebuie doar urniți și, cei mici, la fel ca și noi, simt efectele benefice ale unei drumeții prin pădurile de la marginea Piteștiului și din comune învecinate.
Asta am făcut, printre picături, între Crăciun și Revelion. M-am plimbat pe drumuri fără marcaje, neasfaltate, necunoscute. Am mers kilometri și am constatat (din nou) cum oamenii își bat joc de natură și de bogăția cea mai de preț în ziua de azi. Da, pădurea!
În contextul în care Bucureștiul a ajuns un fel de Cernobîl care te omoară lent, poluarea fiind la cote alarmante, să locuiești departe de noxe, lângă o pădure, este o binecuvântare.
Mare păcat că unii localnici înțeleg că așa trebuie să arate o pădure: plină de gunoaie, unele deșeuri grele constând în neoane, televizoare cu tub catodic și tot soiul de materiale plastice care nu vor dispărea niciodată de la sine.
O bătaie de joc și un puternic contrast între lumea veche, ciobani și băbuțe care ies cu caprele pe pajiștile de la marginea pădurii. Câțiva zeci de metri mai încolo – un dezastru.
