Ieri, cea mai cunoscută şosea din ţară, Transfăgărăşanul, care face legătura între Piteşti şi Sibiu, via Curtea de Argeş, prin creierii munţilor întrucât traversează cele mai înalte zone ale Carpaţilor Meridionali, a împlinit 42 de ani. Pe pagina de facebook a Ministerului Apărării Naţioale a fost publicat un articol în care se aduce un omagiu militarilor genişti pentru realizarea unei lucrări de excepţie.
La 20 septembrie 1974, se precizează în comunicatul MApN, pe platoul Bâlea Lac, la cota 2042, a fost inaugurat Transfăgărăşanul, ulterior cunoscut ca DN 7C, o grandioasă lucrare de infrastructură care a deschis o nouă legătură între Muntenia şi Transilvania. Cu acest prilej au fost decoraţi cu ordine şi medalii 553 de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi. Drumul traversează cel mai înalt lanţ muntos din ţara noastră, Munţii Făgăraş, de la Arefu la barajul Vidraru până la şoseaua Sibiu-Făgăraş pe o lungime de 90 km. Trecerea de pe versantul sudic pe cel nordic se realizează printr-un tunel situat între vârfurile Capra şi Paltinul la altitudinea de 2042 metri, care cu cei 887 metri ai săi este cel mai lung tunel din România, prin care se trece din judeţul Argeş în Sibiu la cabana Bâlea Lac.
Construcţia a început în anul 1969 când, într-o primă etapă, armata a acţionat cu două detaşamente de genişti din Regimentul 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza” din Râmnicu Vâlcea. Cu un efectiv de vreo 200 de militari fiecare, detaşamentele au atacat lucrarea din două părţi: de la nord la sud, de la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă şi de aici mai sus la Bâlea Lac, respectiv de la sud la nord pe valea pârâului Capra urmând conturul şi marginea lacului Vidraru. Începând cu decembrie 1970, Regimentul 1 Geniu şi-a retras efectivele în partea de sud, iar partea de nord a fost preluată de militari ai Regimentului 52 Geniu din Alba-Iulia. La începutul anului 1973 s-a executat o a doua mare manevră de forţe în partea de sud a şantierului, astfel că Regimentul 1 Geniu s-a retras pe valea pârâului Capra, iar pe conturul lacului Vidraru a fost constituită o nouă unitate de geniu comandată la acea vreme de colonelul Gheorghe Buzatu.
Pe măsura creării fronturilor de lucru şi a creşterii volumului de lucrări, unităţile de geniu au fost întărite şi cu militari din unităţi de alte arme, efectivele schimbându-se la fiecare şase luni. Iar în momentele când a fost nevoie de suplimentarea forţelor de geniu pentru realizarea anumitor obiective, pe Transfăgărăşan erau trimise periodic, în funcţie de necesar şi de complexitatea obiectivelor, subunităţi constituite din aproape toate unităţile de geniu din ţară.
Pentru realizarea Transfăgărăşanului, care rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-a impus executarea a circa patru milioane mc de terasament, 290 mii mc de fundaţii, 598 mii mp suprastructuri de macadam, 290 mii mc de zidărie, 830 lucrări transversale (podeţe), 27 viaducte şi poduri de o extrem de mare rezistenţă. De asemenea, pentru dislocarea rocilor, geniştii au folosit peste şase milioane kg de explozibil, iar utilajele şi maşinile au consumat mai bine de 18 milioane de motokilometri.
Dacă la acea dată o lucrare de asemenea complexitate şi volum a fost realizată în cinci ani, în ultimii 27 de ani în România nu s-a putut construi în totalitate o autostradă mai de Doamne ajută, dară-mi-te un drum care să străbată munţii. Oricum Transfăgărăşanul a fost şi este una dintre principalele atracţii turistice ale Argeşului, iar visul oricărui argeşean este ca autorităţile să găsească cele mai eficiente soluţii pentru ca drumul, care pe perioada iernii este închis circulaţiei, să fie deschis tot anul.
Val. NICOLAU
