# Guvernul raportează creşteri economice, dar 7 milioane de români se află în risc de sărăcie
Guvernul ne-a transmis un raport privind starea economică a ţării după primele trei luni ale anului. Sunt vreo 20 de pagini cu date, grafice şi afirmaţii care mai de care mai îndrăzneţe. Aflăm, astfel, că în primul trimestru s-a înregistrat o creştere economică de 4,2%, ceea ce ne plasează pe locul 5 în UE, după Letonia, Polonia, Ungaria şi Cehia. Mai aflăm că valoarea PIB-ului estimat pentru perioada de referinţă a ajuns la 176 miliarde lei, în creştere cu 12 miliarde lei faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 30 miliarde lei mai mult faţă de trimestrul I din 2016. Nu contrazicem aceste date. Dar realitatea nu e chiar aşa de… coafată.
Care industrie?
În privinţa comenzilor din industrie, de exemplu, guvernanţii ne spun că acestea au crescut cu 18,5% faţă de trimestrul I din 2017. Dar despre care industrie o fi vorba? În Argeş, ne bazăm cel mai mult pe Automobile Dacia, în condiţiile în care platforma Arpechim este oprită, iar unităţi mari precum ARO sau Grulen au dispărut. În plan naţional, proprietarii Sidex, cel mai mare combinat siderurgic din ţară, au anunţat că vor să vândă afacerea din România; de asemenea, stăm cu „fundul”, cum se spune, pe aurul din munţii Apuseni, fără să îl exploatăm, iar minele de cărbuni le închidem rând pe rând. Guvernanţii se laudă cu o creştere a exporturilor de circa 10%, dar şi importurile au crescut peste aşteptări. Vindem în special maşini fabricate la Mioveni şi am ajuns să importăm legume, fructe, carne, ba chiar şi piatră sau animale vii! În fine, investiţiile străine directe au crescut faţă de 2017 cu doar 240 milioane euro, ajungând la 1,38 miliarde euro. În Argeş sunt în curs de derulare astfel de investiţii la Oarja, Curtea de Argeş şi Căteasca. Investiţiile ar putea fi mult mai mari dacă am avea parcuri industriale şi infrastructură adecvată.
Deficit la pensii
Guvernanţii se mai laudă cu scăderea deficitului la bugetul de pensii, de la 759 milioane euro la 398 milioane euro, ca efect al transferului contribuţiilor de la angajator la angajat. Suntem, deci, tot pe minus. Cu alte cuvinte, contribuţiile salariaţilor nu acoperă nevoile pensionarilor. În Argeş, de exemplu, sunt circa 170.000 de pensionari şi doar 140.000 de angajaţi, în condiţiile în care unii pensionari sunt… de lux. Guvernanţii se laudă, de asemenea, că numărul şomerilor a scăzut cu 92.000 într-un an. Deficitul forţei de muncă este în continuare mare, căci mulţi pleacă peste hotare. În schimb, avem „şomaj ascuns”, adică persoane care nu sunt înregistrate drept căutătoare de locuri de muncă, trăind din ceea ce produc în gospodăriile rurale. În plus, avem în continuare mulţi asistaţi sociali care nu generează venituri, ci doar consumă, refuzând să muncească.
Venituri
Cu pompă, Guvernul anunţă că salariul minim net a ajuns la 250 euro, că pensia minimă a crescut cu aproape 26%, la 231 euro, iar salariul mediu net a ajuns la 581 euro. Dar dacă unul mănâncă pâine goală, altul carne şi unul salată, nu poţi spune că, per ansamblu, românul mănâncă pizza. Discrepanţele sunt uriaşe în privinţa veniturilor care au crescut uluitor la stat, iar la privat au rămas pe loc, ba chiar s-au redus, agenţii economici suportând un jug financiar uriaş. Preţurile, la rândul lor, au crescut foarte mult pe fondul exploziei tarifelor la gaze, curent electric şi combustibili, aşa că mulţi oameni trăiesc mai rău. Unii au ajuns la limita sărăciei. Guvernul recunoaşte că aproape 7 milioane de persoane se află în risc de sărăcie sau excluziune socială (e drept, cu un milion mai puţine decât acum un an)! Numărul românilor aflaţi în stare de „deprivare materială severă” este de aproape 4 milioane.
Dacă la acest tablou adăugăm birocraţia, bâlbele legislative şi administrative, lipsa investiţiilor în infrastructură, corupţia şi lipsa dotărilor în unităţile medicale, problemele grave din sistemul de educaţie şi îmbătrânirea continuă a populaţiei, ne dăm seama că în România nu curg nici pe departe laptele şi mierea…
