La trecerea dintre ani, recunoscând 2021 anul cel mai dificil din viața-mi de până atunci, mi-am dorit mai mult decât orice ca anul 2022 să fie mai bun. După aproape trei luni petrecute, se întrevede un an extrem de dur, cu parcurs dramatic.
Criza Covid-19 nu este nici pe departe consumată. Artizanii ei din Orientul extrem au pasat fratelui în convingeri urgia războiului distrugător asupra unui stat vecin, până nu demult parte a U.R.S.S.
De-a lungul istoriei omenirii, s-a dovedit a fi o legătură strânsă între războaie, ca factor puternic turbulent al echilibrului populațional, urmate de crize economice și sociale majore. Pentru prima dată în istoria recentă, rolurile s-au inversat: pandemia de Covid-19 a fost planificată drept factorul fragilizant al populației, transnațional, mai întâi al trupurilor și apoi al minților.
Prima reacție declanșată de pandemia Covid în februarie 2020, odată cu instalarea Stării de urgență, a fost panica. Emoțiile colective erau la un nivel enorm de intensitate și dispersare. Populația speriată, supusă restricției de deplasare din locuințele proprii, s-a apucat să se aprovizioneze masiv cu alimente. S-au închis școlile, s-a instituit obligativitatea muncii la domiciliu în sistem online, sistemul HoReCa aproape a intrat în faliment, au avut loc disponibilizări de personal din majoritatea unităților productive. Am trecut prin cinci valuri de pandemie, primele două și cel de-al patrulea cu marcat tribut de vieți omenești. Două treimi din populație au înțeles că greul prin care trec are această motivație de război biologic și s-au aliniat cu stoicism la regimul restricțiilor de tot felul, cu speranța de a-l petrece „în viață”.
Alții, însă, au recurs la mecanisme inconștiente de apărare, care au devenit adevărate fenomene socio-politice: negaționismul, conspiraționismul, antimedicalismul și antivaccinismul.
Am parcurs un drum cu suișuri și coborâșuri. Inițial a avut succes vaccinarea populației (rămasă încă singura metodă demonstrată ca eficientă în lupta anti-Covid), apoi s-a constatat rezistența acerbă la vaccinare a unui segment reprezentativ de populație. Și acum aproape 80% din populația rurală este nevaccinată…
Doza a treia de vaccin (booster) este eficientă în prevenirea spitalizărilor și deceselor, însă protecția după 4-5 luni nu previne infectarea și transmiterea ei la populație. În prezent, orice persoană de peste 12 ani care s-a vaccinat cu două doze de vaccin Pfizer poate primi a treia doză la distanță de minimum 5 luni. Cei care au primit două doze de vaccin Moderna (începând cu vârsta de 18 ani) ar trebui să-și administreze un booster la 6 luni după rapel, cu Moderna sau Pfizer.
Pacienții moderați sau sever imunocompromiși care au fost vaccinați cu trei doze de vaccin ARNm (Pfizer sau Moderna) pot primi deja a patra doză. Este în așteptare autorizarea celei de-a patra doze de vaccin antiCovid-19 la persoanele imunocompetente (sănătoase).
Se speră obținerea unui nou vaccin eficient împotriva tuturor variantelor de SARS-CoV-2, a cărui protecție să dureze un an.
Escaladarea prețurilor la energie, combustibil și alimente (îndeosebi legume și fructe), în parte provocată de criza Covid, dar în cea mai mare parte de războiul în curs din Ucraina, va fi o povară aproape insuportabilă, îndeosebi pentru populația cu venituri mici.
Trebuie să recunoaștem că mai există o criză în creștere, provocată de accesul refugiaților din zonele de război la bugetul României. Cât va compensa UE cheltuielile de război de la buget rămâne de văzut… Aleșii afirmă că pensiile și salariile românilor nu pot fi majorate fără să avem o creștere economică, aproape imposibil de realizat în condițiile celor două războaie pe care suntem condamnați să le ducem.
P.S. Atunci când e prea târziu pentru salvare, e încă prea devreme pentru răzbunare.
