Sunt creștin ortodox, cred în Dumnezeu și în puterea Lui nemărginită și nu mai de El mi-e teamă. Evocând istoria neamului românesc, încep prin a spune că națiunea română este parte demnă a unui grup restrâns de națiuni europene cu rădăcini adânci în granițele ciuntite și reîntregite, cu personalități marcante participante activ la făurirea ei; fără ei nu am fi fost nimic.

Familia tradițională la români a fost plămădită treptat, de către românul simplu, “talpa țării”. El a făurit-o, cu răbdare, foamete, chin, rezistență perenă și lupte cu popoarele barbare în trecere pe la noi, a îndurat asuprirea otomană, ocupația sovietică și nelegiuirile regimului comunist. Obiceiurile străvechi ale strămoșilor au fost transmise din generație în generație cu puritate, originalitate și acuratețe, nemodificate secole de-a rândul, în perioada acțiunilor potrivnice ale stăpânilor efemeri. Cu eroi naționali ca: Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza și cei doi regi străini “mai români decât românii”, Carol I și Ferdinand, şi panoplia lor se poate extinde, România a rezistat demnă la “răscruce de vânturi”. Spiritul de jertfă al eroilor neamului românesc nu are egal în lume și el a fost pilonul principal al păstrării tradițiilor naționale. Au fost mulți eroi, vremurile au cerut-o și poate și azi avem nevoie de astfel de oameni, deşi cuvântul “erou” nu-și mai are locul în lumea modernă.

În decembrie ʼ89 am visat frumos, timp de câteva luni, la tot ce pătimise neamul românesc până atunci, poate că meritam o altă soartă. Ghinionul suprem pe care l-am avut a fost clasa politică. Alegerile libere au adus la putere “la vremuri noi, tot noi”. N-am avut șansa unor minți luminate și cuprinse de un adevărat patriotism, care, în guverne alcătuite din specialiști, să nu vandalizeze obiectivele industriale, să nu fărâmițeze ogoarele și să nu concesioneze în întregime, concernelor europene, până la sfârșitul lumii, resursele naturale considerabile ale țării. Am sărăcit treptat, continuu, guvernările incompetente au defilat cu un tupeu incredibil, aproape trei decenii, nu avem obiective industriale competitive, infrastructură, școli și spitale la nivel european.

Familia tradițională românească a început să se destrame. Tineri apți de muncă au părăsit țara fie numai unul din familie, fie amândoi, muncesc din greu, făcând să prospere economiile europene, și au lăsat copiii în grija părinților bătrâni, fără carte și autoritate. Calitatea învățământului românesc a scăzut, lipsesc manuale performante pentru elevi, sănătatea a ajuns “pe butuci”. Cinci milioane de români, desprinși de familiile lor, muncesc pe brânci în țările europene, în timp ce la noi deficitul pe piața muncii este de 1,5 milioane de oameni.

Românii din diaspora trimit oficial, continuu, sume considerabile, până la 25 miliarde de euro, pentru întreținerea celor rămași acasă. Deși contribuția lor la resursele bugetare naționale este substanțială, toate guvernele postdecembriste denigrează diaspora. Și iată că în vara aceasta s-au gândit, anunțând coaliția de la guvernare, cu câteva luni în urmă, să organizeze un miting pașnic, care să facă cunoscute doleanțele lor îndreptățite, în vederea unei posibile întoarceri acasă. Au venit care cum au putut, prin sursele proprii, nefinanțați de nimeni din afară (capitaliștii nu aruncă cu banii pe fereastra străinilor) și s-au adunat în număr impresionant în Piața Victoriei. Li s-au alăturat autohtoni de toate vârstele, femei, copii, bătrâni, pașnici și treziţi din somnul bolnăvicios care i-a acaparat, din sărăcie, nesiguranță și lipsă de încredere în clasa conducătoare. Ce a urmat, am văzut și noi și toată Europa la televizor. S-a ales reprimarea cu violență a protestului. Jandarmii au fost de o cruzime rară și s-au repezit cu bastoane, gaze toxice și jeturi de apă, peste oamenii cu mâinile goale. Pentru deturnarea manifestației pașnice au fost aduse grupuri de golani agresivi, suporteri ai unor cluburi de fotbal, care s-au îndreptat violent către parapetul ce apăra Palatul Victoria. Jandarmii n-au luat măsuri potrivite pentru ei, a fost un simulacru de ciocniri care să-i facă să spună că au fost atacați de manifestanți. A fost un scenariu realizat de cei care răspund de ordinea publică.

Organismele europene și ambasadele lor au condamnat reprimarea dură a protestanților. Reîntregirea familiilor românilor nu s-a putut face (nici nu s-a vrut). Nu Senatul va reda tradiția familiei românești, dezbinată de situația nesigură din țară. Redefinirea familiei se va face treptat, odată cu normalizarea relațiilor sociale într-o țară nepotrivit guvernată, cu “dreptatea leului” la ordinea zilei, de peste 25 de ani de “înot în ape tulburi”.

P.S. Cea mai teribilă armă de a-l sfida pe cel care îți vrea răul este demnitatea, cu răbdare și așteptare… Până când?

Distribuie pe Facebook