Locuiesc de ceva vreme la ţară şi în tot timpul ăsta (în curând se fac doi ani de când m-am mutat) am realizat că aceia care nu pun osul la treabă îşi fac singuri viaţa grea. Desigur, nu mai e ca pe vremea străbunicilor când cărai apă cu găleata de la fântână şi o încălzeai ca să te speli în lighean, iar pe un ger năprasnic trebuia să ieşi să faci potecă prin curte şi să cari lemne la soba de teracotă. Acum, în multe comune din judeţ există reţele de apă şi gaze, iar centralele termice au devenit deja ceva obişnuit. Cei mai înstăriţi şi-au achiziţionat inclusiv panouri solare ca să facă economii pe timp de vară. Oamenii gospodari cresc păsări şi animale, în grădină cultivă tot soiul de legume. Dacă au suficient teren, îşi asigură inclusiv necesarul de fructe (în special prune, mere, dar şi struguri) fără să mai dea cu banii în stânga şi în dreapta la hipermarket. În schimb, pe cei care preferă să lenevească îi tot aud plângându-se de pensii mici şi viaţă grea.
Sorcova în bătaie de joc
Unii au trei-patru copii cărora nu au ce le pune pe masă şi de sărbători îi trimit la oraş să mai facă un ban. Nu toţi sunt cerşetori, dar nici colindători nu îi pot numi. Spun asta fiindcă, pe Strada Mare, am fost recent abordat de câţiva puradei cu sorcove care s-au ţinut scai după mine sperând să primească niscaiva mărunţiş.
Întâmplător, aveam doi-trei lei la îndemână şi am băgat mâna în buzunar să le dau, chiar dacă nu era încă vremea sorcovei. Am renunţat însă când i-am auzit cântând: „Sorcova, vesela, scoate mia, dă-o încoa!”
„Mă, cine v-a învăţat pe voi să colindaţi aşa?” Au încercat ei să dreagă busuiocul (sunt convins că ştiau şi „versiunea” originală), dar nu le-a mers. I-am auzit în următoarele zile cântând serios, pesemne că nu am fost singurul care le-a dat cu flit când i-a văzut puşi pe căpătuială fără minimul efort de a rosti câteva versuri.
Sunt convins că vi se pare un fapt exagerat, însă din punctul meu de vedere este esenţa a ceea ce am devenit ca popor, esenţa a ce vedem la televizor şi copia la indigo a tuturor parveniţilor din societate: politicieni corupţi, hoţi, şmenari, femei de moravuri uşoare, dar toţi aceştia cu mulţi bani în conturi. Care bani nu i-au făcut desigur muncind cinstit, iar acum urmaşii lor sunt învăţaţi încă de la vârste fragede să obţină bunuri fără a depune efortul cuvenit.
Tradiţii la Moşoaia
În contrast, am participat la „Colindeţe” şi am văzut cum copiii din comuna Moşoaia, după lăsarea întunericului, s-au aşezat frumos în şir indian, au aşteptat ca sătenii să aprindă lumânările, iar apoi au primit covrigei, fructe şi dulciuri. Bucuria sărbătorii din pragul Ajunului a fost posibilă fără a „scoate mia din buzunar”, iar tradiţia respectată din bătrâni îşi pune o amprentă puternică la baza educaţiei celor mici. Pe aceştia, pe mulţi dintre ei, sunt convins că o să-i văd peste două-trei decenii oameni realizaţi şi respectaţi în societate.
