Din 2006, Dicţionarul Oxford propune un cuvânt care este, potrivit realităţii, semnificativ pentru întregul an. În 2017, vă amintim, cuvântul a fost YOUTHQUAKE, prezentat astfel: „schimbare culturală, politică sau socială semnificativă, apărută în urma acţiunilor sau influenţei tinerilor”. Preşedintele „Oxford Dictionaries”, Casper Grathwohl, explică: „cuvânt politic rar care are o valoare de speranţă”.

Cuvântul anului 2018 a fost desemnat „toxic”. Explicaţia ar fi influenţa pe care ar fi avut-o şi mişcarea „Me Too” („Şi eu”), dezbaterile în jurul otrăvirii agentului dublu Serghei Skipac şi cele privitoare la degradarea mediului.

O paranteză: „Me Too” este mişcarea internaţională împotriva hărţuirii şi violenţei sexuale. Acum, probabil, vă explicaţi mai bine dezvăluirile care au urmat, încurajate de mişcare, despre personalităţi şi victimele lor sexuale…

Să ne întoarcem la anul nostru: 2018. Trăiesc cu impresia că, cel puţin în România, are o mare acoperire de realitate.

Nu ne simţim confortabil după atâtea „breaking news” care ne dezvăluie atâtea comportamente deviante, oricum, nepotrivite ale clasei noastre politice.

În ultimul timp se accentuează vizibil climatul de nesiguranţă pe care ni-l induce lupta politică. Puterea şi Opoziţia, partidele între ele, instituţiile statului între ele, preşedintele şi Guvernul au scos baionetele şi oferă un spectacol hidos, toxic. Consecinţele? Sunt multe, dar principala este creşterea lipsei de încredere în instituţiile statului, în statul de drept, în politicieni. Şi mai grav este faptul că exportăm în Europa acest climat toxic, adică o imagine de Românie de mahala, în care, din Parlament, de la palatele Cotroceni şi Victoria, dar şi de la sediile partidelor şi instituţiilor statului se aruncă acuze, de fapt, insulte, dar mai ales zvonuri, documente, probe ce slăbesc continuu verigile statului.

Cel mai mare scandal care a aruncat anatema asupra ţării este acesta privitor la capabilitatea României de a-şi exercita preşedinţia U.E., conform principiului rotaţiei.

Pacea socială este ameninţată; chiar şi relaţiile externe ale ţării sunt afectate de toxicitatea unor declaraţii. România a devenit subiect de comentarii negative în presa străină.

Joia trecută, „Le Monde” a publicat articolul „După Ungaria şi Polonia, îngrijorări privind statul de drept în România”.

„Situaţia care se degradează în România, după episoadele Ungaria şi Polonia, e cu atât mai jenantă cu cât Bucureştiul urmează să preia pe 1 ianuarie preşedinţia rotativă a U.E.”, scrie „Le Monde” .

Toxicitatea politizării excesive, în România, a tot ce mişcă ne afectează pe toţi, toate sectoarele vieţii sociale, provocând creşterea accentuată a dezinteresului populaţiei faţă de clasa politică. Prăpastia, care se adânceşte, între aleşi şi alegători este un fenomen ce derivă, firesc, din toxicitatea politicii de la noi.

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio