Da, mă frământă și pe mine, ca și pe dumneavoastră, ce se va întâmpla mâine și poimâne, după ce vom încheia „epoca” Covid. Mai ales că internetul abundă în profeții „științifice” despre ce va urma în societatea postcoronavirus. Chiar, ce se poate întâmpla? Că, așa cum scriam în articolul de luni, vom „zburda” dintr-o criză în alta, așa cum zburdă băieții ăștia veseli cu fake-news-urile? Că după criza de sănătate, va urma cea economico-financiară, socială? Că aceste pandemii, crize, catastrofe vor fi un bun prilej pentru cei de la putere, pentru autorități, să ne restrângă libertățile individuale, să ne ordone ce trebuie să facem și ce nu, în numele fricii de a ne îmbolnăvi, de a nu avea ce mânca, de a nu mai avea apă să bem și aer să respirăm?
Haideți să încercăm să vedem cu stau lucrurile cu medicina. Medicină hotărâtă și să-i vindece pe bolnavi, nu?! Să le îmbunătățească starea de sănătate. Apare, iată, subit, Covid-19 și tot ce înseamnă la noi sănătate, de la sistem la medici, nu mai vede altceva decât inamicul public numărul unu. Pe el se focalizează întregul sistem, restul nu mai contează. Și n-a mai contat nu așa, ca vorbă, ci prin ordonanțe militare care au închis ușa în nas celorlalți bolnavi suferinzi cu inima, cu dinții, cu ficatul, diabetul ș.a.m.d. Toți bolnavii ăștia să stea acasă, să ceară consultații prin telefon și… să moară bine mersi, că n-au pașaport de coronavirus ca să fie și ei internați și, eventual, salvați de la moarte. Păi, nu este asta o decizie nesănătoasă, ca să nu zic criminală? Este! Dar cine s-o judece așa, de vreme ce autoritatea a fost una și atât. Partidele? Ele zic, ele aud, ca mama mare. Presa? Și cu ea, cea angajată, nu subordonată, lucrurile stau cam la fel. Parlamentul? Păi, ăsta nu-i bun, că ține cu PSD-ul. Curtea Constituțională? Nici ea, că și acolo majoritatea judecătorilor sunt tot pesediști. Atunci cine?
Până vom afla răspunsul – ca și la starea de alertă – haideți să vedem totuși cine sunt apărătorii individualității umane. Mai bine zis, să ne întrebăm ce fac ei ca să ne fie asigurată totuși libertatea noastră. Căci, altminteri, se zdruncină serios temeiurile ideologiei liberale. Iar azi liberalii sunt la putere și ei ne promit cât îi ține gura că ne oferă medicină, educație și învățământ personalizate. Că suntem ființe unice, nu ne-am pierdut valoarea, n-am ajuns să fim tratați la „colectiv”, cum o făcea societatea lui Marx și Lenin. Cel puțin deocamdată, individul pare să nu mai conteze, pare să se dezintegreze în sistemul care, din fericire, încă mai pune preț pe elite. Dar nu prea mult nici pe ele, de vreme ce au fost cazuri când, academician să fi fost, și tot n-ai fi reușit să înlături barajul ridicat la poarta spitalelor. Ca om de rând, nici nu se pune problema. Contezi în socotelile puterii doar în perioada preelectorală. Nu tu, ci votul tău, că, altminteri, de tine nu prea mai e nevoie nici chiar ca om al muncii, ca soldat. Cu atât mai mult nu e nevoie de un pensionar sănătos, că el mănâncă pensia degeaba, iar statul e sărac, tot mai sărac.
Or, o națiune solidă, cu o economie robustă, nu se poate bizui pe „seniori”. Care, ca să nu se îmbolnăvească, a fost de preferat să rămână acasă.
Ca să nu fie călcați de Covid pe stradă. În standardele de sănătate fizică și mentală, ei nu prea mai au loc decât de formă. Nu și de substanță. Aia și-au cheltuit-o cât au fost salariați, cât au fost contribuitori. Acum, încep să fie de prisos, ar fi de preferat să dispară pe cale naturală. Și, dacă nu dispar așa, atunci punem Covidul pe ei. Asta, dacă e să-l credem pe japonezul ăla faimos, Tasuku Honjo, imunolog, laureat la Premiului Nobel, premiu pe care zice că-l pune la bătaie, când declară originea artificială, nu naturală a virusului criminal. Slavă Domnului că am scăpat de starea de urgență și acum pot și cei în vârstă să se bucure liber de viață! Câtă le-a mai rămas. Nediscriminată!
În ce privește epoca postcoronavirus, în profețiile „științifice” sunt citați biologii care au dărâmat zidul dintre organic și anorganic, conchizând că și organismele sunt algoritmi. Astfel, computerele vor putea face minuni. Oamenii viitorului vor putea încorpora în organismele lor o sumedenie de dispozitive biometrice care le vor monitoriza starea de sănătate și îi vor proteja de infecții, boli și răni. Frumos, dar întrebarea mea de jurnalist este cine va avea acces, ba chiar cine va controla informațiile culese din corpul meu? Doar medicul sau și omul politic? Care să mă „sfătuiască” pe cine să votez, ce mărfuri să cumpăr, cu ce medicamente să mă tratez. Eventual, dacă sunt tânăr, chiar și cu cine ar trebui să mă căsătoresc. Sigur, pentru asta va trebui să actualizez periodic programul antivirus. Care program ar putea fi controlat de un hacker, dacă nu sunt pe placul cuiva și dacă mai contez prin ceea ce fac. Păi, știință-știință, dar și-n viitor tot cu frica-n sân vom fi obligați să trăim?
