Ieri, Cornel Alexandru, de 41 de ani, zis Titoaşcă, şi Adrian Ioniţă Baronescu, de 28 de ani, zis Parfum, ambii din Piteşti, au fost prezentaţi instanţei de judecată cu propunerea de arestare. Cei doi sunt acuzaţi de comiterea infracţiunilor de şantaj şi lovire, respectiv de şantaj, lipsire de libertate şi lovire. Analizând probele dosarului, împricinaţii au fost arestaţi preventiv 30 de zile.
Vă reamintim că, luni după-amiază, aceştia fuseseră reţinuţi 24 de ore, după ce, pe 13 octombrie, Baronescu-Parfum şi un amic de-al lui au dus un bărbat din Bucureşti, care lucrează în amenajări interioare, la o casă din Bradu. Acolo muncitorul a fost bătut, stropit cu ulei de maşină, biciuit şi sechestrat vreo patru ore. Culmea, întreaga scenă a fost înregistrată de camerele de supraveghere montate în curtea lui Parfum, care l-a chemat în sprijin pe Titoaşcă anunţându-l că l-a găsit pe „zugrav”.
Cornel Alexandru-Titoaşcă este recidivist, după ce în 2011 a fost condamnat la cinci ani şi jumătate de închisoare pentru vătămare corporală gravă şi ultraj contra bunelor moravuri. A fost liberat condiţionat, având un rest de pedeapsă neexecutat de 738 zile. Culmea e că perioada de supraveghere stabilită de judecători ar fi încetat în ziua de 14 octombrie, adică a doua zi după tărăboiul în care este implicat. În aceste condiţii, dacă va fi găsit vinovat şi condamnat din nou la închisoare, Titoaşcă va trebui să execute în afara pedepsei pe care o va primi şi cele 738 de zile rămase. În timp ce era escortat spre arest, Adrian Ioniţă Baronescu-Parfum a spus că este nevinovat, susţinând că i-ar fi plătit muncitorului sechestarat 13.000 lei din suma de 15.000 lei pentru cât fusese tocmită lucrarea. El chiar a afirmat că şi-aşa lucrătorul care i-a reclamat nu merită banii aceia, fiindcă lucrarea ar costa mai puţin. În schimb, Cornel Alexandru-Titoaşcă nu a scos un cuvânt, iar avocatul celor doi, Alexandru Radu, de la Baroul Argeş, a declarat că şi Titoaşcă, şi Parfum au recunoscut acuzaţiile de lovire, dar le-au respins pe cele de şantaj şi lipsire de libertate, despre care susţin că e o exagerare a victimei. Mai mult, apărătorul zicea că faptele nu se confirmă, între clienţii lui şi cel care a depus plângerea fiind de fapt un simplu conflict comercial.
Val. NICOLAU