”Treziți-vă, oameni buni!” Cu acest mesaj a venit la mine, la ziar. Copiii noștri se află în primejdie! Sunt vânați de pedofili, de vicioși, de oameni fără suflet. De fapt, mesajul ăsta l-am descifrat ceva mai târziu, fiindcă am rugat-o să lase textele aduse într-un dosar, să le parcurg și apoi să-i ascult mărturisirea despre fata ei atrasă în capcana lui Bivolaru.
Țipă sufletul în ea! Nu mai știe nimic de fata ei. Rezultat al unei relații nefericite. Nirvana ‒ nume predestinat? ‒ a fost ”sedusă” de faimosul Gregorian Bivolaru. Un escroc, pentru societatea care l-a judecat și l-a condamnat, un guru, un ”Dumnezeu”, pentru copilele care voiau ”ceva” în viață. Dacă vă amintiți ‒ că presa a făcut ravagii cu isprăvile lui de meditație, de spiritualizare ‒ cel care ne-a șocat cu ”ritualuri de fuziune amoroasă” cu hărțuirea și terorizarea victimelor lui. Care, după racolare și ”meditație”, deveniseră sclave pe ”plantația” din România. Unde, după revoluție, n-a mai fost supravegheat ca până în 1989, că, deh, i se încălcau drepturile. Așa, le-a încălcat el, cu asupra de măsură, pe ale altora. De care și-a bătut joc la modul cel mai ordinar și cel mai mârșav cu putință.
”Treziți-vă, oameni buni!” ‒ țipă cu disperare G.S. (A fost de acord să-i dau numele, să spun că a fost profesoară, dar eu cred că-i mai bine așa, fiindcă și așa viața a făcut-o să sufere enorm. Cine știe de unde sare unul s-o acuze, ca mamă!). Iar din miezul acestei suferințe ea, pățită, încearcă să alarmeze pe toată lumea: ce primejdie îi paște pe copiii noștri! Ori suntem inconștienți, ori nu realizăm câte grozăvii se întâmplă sub ochii deloc vigilenți ai instituțiilor înființate să protejeze: sinucideri, crime, răpiri, violuri, abuzuri, incesturi, sodomie, batjocoriri, pângăriri, otrăviri cu stupefiante. Se proclamă tot mai des ideea ”dezrobirii omului” și eliberării de orice ”prejudecăți tradiționale”, în fapt, accesul la desfrânare, adică ”dreptul la păcat”. Să ieșim și să protestăm, să-i scoatem din amorțeală pe cei ce pretind că-i protejează pe copiii noștri, pe tinerii noștri. Timp în care, iată, cum vedem la televizor, chiar tată și mamă își bat joc de fiica lor minoră, minorele nasc copii de care nu sunt capabile să se îngrijească, tinerele sunt răpite și duse la ”produs”, traficul de carne vie prosperă, studenții se sinucid înecându-se. Cum recunoștea, miercurea trecută, la TV, chiar ministrul de Interne.
Da, ea a aflat ce înseamnă grozăvia asta pe pielea ei. Peste noapte, fata-i dragă, frumoasă, cu premii la liceu, a fost sedusă de nenorocitul de Bivolaru. Cu ispitele lui în cap, a fugit de acasă, s-a drogat, la Ambasada de la Viena s-a căsătorit (mi-a lăsat ca dovadă o copie de pe certificatul de căsătorie), iar acum nu mai știe nimic de ea. Știe doar că o doare inima ‒ da, inima aia care ocupă locul dominant, fiindcă în creier avem ce-am pus noi, iar în inimă, ce a pus Dumnezeu. Inima aia care tânjește după ”frumusețe nepângărită”, vorba lui Octavian Paler. Spicuiesc dintr-una din poeziile care însoțesc noianul de texte, pline de reflecții, ale unor gânditori, preoți, scriitori, isihaști: ”Și tot mai cred, fetița mea,/ Că zgura neagră ai s-o scuturi,/ C-ai să te speli în plâns de stea,/ Trezind iar roiul meu de fluturi” (”Fiicei mele, Nirvana” – mss.). Poate că-i locul să spun aici că profesoara de română G.S. a publicat pe vremuri poezii în Revista ”Argeș”, că a fost prietenă cu poetul Toma Biolan.
Și poate că ar mai trebui să spun că mi-a fost adus la redacție și un număr din Revista ”FEMEIA modernă” (iulie, 1996), unde este publicată o anchetă despre ”cazul incredibil și halucinant” trăit de G.S., cu titlul ”Niciodată nu este prea târziu”. De fapt, nu atât o anchetă, cât mai ales mărturii despre Nirvana, culese de redactorul Ștefan Cioacă-Ioanid. Căruia, întrebat fiind, îi spuneam atunci despre soțul ei, că-l cunosc vag, un boem, ce dădea ocol teatrului. Și cu care, aflu cu surprindere, G.S. se află într-un proces de divorț și unul de partaj. Cât privește procesul, poate că ”nicodată nu-i prea târziu”, dar în ce o privește pe fată, anii pierduți în secta Bivolaru și apoi rătăcind prin lume cred că sunt cu adevărat… pierduți. Chestiunea e ce facem pentru protejarea tinerei generații păscute de pericole de neimaginat și de neiertat. Că organizația ”Salvați copiii României” pare neputincioasă, la câte nenorociri se întâmplă cu odrasele noastre dragi.
