Marianna Prysiazhniuk
Marianna Prysiazhniuk are 26 ani şi vine din Ucraina. A ajuns în România încă de anul trecut datorită unui program de studii şi s-a integrat foarte bine. Ea lucrează pentru Agenţia naţională de ştiri ucraineană, dar colaborează şi cu alte publicaţii. Despre experienţa pe care a trăit-o în România, dar şi despre ce a învăţat ca jurnalist, Marianna ni s-a destăinuit într-un interviu…
Programe care ne apropie
– Marianna, cum te-ai decis să vii în România?
– Am înţeles că este timpul să fac o altă treabă, să o dedic dezvoltării personale. M-am hotărât să intru într-un program pentru a pleca în străinătate. În epoca noastră, aceasta este o experienţă necesară nu numai unui jurnalist, ci oricărei persoane care se străduieşte să se realizeze în condiţiile moderne de viaţă. În primul rând, astfel de programe apropie oamenii, comunităţile şi ţările din întreaga lume. Şi am venit în România doar pentru asta, pentru o experienţă unică, o nouă limbă şi noi conexiuni. De ce România? Concetăţenii noştri, de regulă, merg în alte ţări; în România există foarte puţini ucraineni, iar acest lucru face unică experienţa dobândită. Dar după ce am locuit aici timp de mai multe luni, mi-ar plăcea foarte mult ca astfel de legături între ţările noastre să se dezvolte.
„Eram gata pentru orice”
– Care a fost prima ta impresie despre România? Ţi-ai schimbat-o pe parcurs?
– Înainte de a mă muta în România, de câteva ori am fost în această ţară, am citit foarte mult şi m-am pregătit pentru schimbări. Prin urmare, tot ce mi s-a întâmplat aici era de aşteptat. Eram gata pentru orice. Îmi place foarte mult aici. România este o ţară foarte frumoasă şi sunt curioasă de tot ceea ce se petrece aici.
– Cum sunt oamenii de aici în comparaţie cu cei din alte locuri?
– Românii sunt oameni foarte prietenoşi, calmi şi… măsuraţi. În această perioadă am avut prieteni români, atât din rândul studenţilor, cât şi din partea colegilor din domeniul jurnalismului. Toţi sunt oameni serioşi, ştiu ce vor de la viaţă şi îi consider nişte tovarăşi adevăraţi.
– Cât de greu e să înveţi o limbă nouă, să fii studentă aici?
– La început, învăţarea limbii române nu a fost foarte dificilă. În fiecare zi, pe lângă orele de la facultate, învăţam singură după cursuri. Dar când e să vorbeşti, nu doar să înveţi construcţiile gramaticale, devine dificil. În general, în această etapă, când trebuie să te gândeşti la ce vrei să spui, cât de corect se poate, totul este amestecat în capul tău şi nu e uşor. Cel mai probabil, este o adaptare lingvistică, dar nu renunţ şi, mai devreme sau mai târziu, voi vorbi frumos şi corect. Sunt aici pentru asta.
Justiţie şi securitate
– Cum ţi s-a părut munca de jurnalistă aici?
– Aici, în Piteşti, înainte de toate, sunt studentă, asta este treaba mea principală. Desigur, continui să lucrez, să colaborez cu publicaţii diferite; este câştigul meu principal şi activitatea mea preferată.
– Ce îţi place cel mai mult în România?
– Mi se pare că în România oamenii au mai multă încredere. Aceasta este o mare valoare şi un semn al unei societăţi deschise şi în curs de dezvoltare.
– Care au fost cele mai mari reuşite ale tale ca jurnalistă?
– Cred că succesul meu şi mai mare va fi în viitor, inclusiv datorită experienţei pe care o capăt în România. La Kiev am lucrat în companii mari de ştiri, am fost corespondent. Adesea îmi amintesc călătorii interesante. Acum mă specializez în tematica justiţiei şi a securităţii şi trebuie să dedic mult timp studiului.
Piteşti, oraş ideal
– Acum când experienţa s-a încheiat, care sunt concluziile tale?
– Sunt foarte recunoscătoare pentru ceea ce am învăţat la Universitatea din Piteşti şi pentru programul guvernamental cu ajutorul căruia am venit aici. Am primit o bază pentru studierea ulterioară a limbii române, pentru studii ulterioare în această ţară. A fost foarte interesant să petrec acest timp cu studenţi din diferite părţi ale lumii pentru a trece primul nivel la Piteşti. În plus, acest oraş este ideal pentru adaptarea primară, este sigur şi există toate condiţiile de studiu. Dacă aş avea un copil care să studieze în România, aş fi calmă şi sigură că nu are ce să i se întâmple.
– Ce planuri şi visuri ai?
– Această vară o voi petrece în Germania, am un stagiu la Deutsche Welle. Apoi voi continua studiile la master în SNSPA în domeniul comunicării şi al Uniunii Europene. Visez ca munca mea să poată schimba lumea, cred în asta.
