Ioana Cristina Goicea are 25 de ani, cântă de mică la vioară şi este iubită de public, ea urcând des pe scena Filarmonicii Piteşti. De câţiva ani este stabilită în Germania şi studiază la Universitatea de Muzică din Hanovra. Este o fire prietenoasă, deschisă la provocări, îi place să citească şi să facă sport. Despre reuşitele ei ca violonistă, dar şi despre alte trăiri ale sale, Ioana ne-a vorbit zilele trecute…
Familie de muzicieni
– De unde vine pasiunea ta pentru muzică?
– Din familie. Provin dintr-o familie de muzicieni: mama este violonista Cristina Anghelescu, iar bunicul meu, Aurelian Anghelescu; ambii mi-au pus instrumentul în mână de la o vârstă fragedă. Gândul că voi deveni violonistă e ceva firesc petru mine.
– Ce înseamnă muzica pentru tine?
– Muzica este totul, este ceea ce mă defineşte şi ceea ce fac cu pasiune în fiecare zi, încă de la vârsta de 4 ani.
– A fost alegerea mamei tale sau ţi-ai dorit şi tu la fel de mult?
– Cred că am preluat multe lucruri de la mama mea. M-am născut şi am crescut înconjurată de muzică, dar nu a fost o regulă, a fost alegerea mea.
– Îţi mai aduci aminte când ai urcat prima dată pe scenă?
– De la primul concert am amintiri foarte vagi, dar a fost cu siguranţă o experienţă foarte emoţionantă. Pe scenă mă simt cel mai bine; de fapt, mă simt în largul meu făcând muzică şi dăruind momente extraordinare auditoriului.
– Ce alte pasiuni mai ai?
– Îmi place foarte mult sportul, în special să alerg. Mai am o pasiune pentru limbile străine: vorbesc română, engleză, germană, italiană şi spaniolă fluent. Fac lucruri care ajută la dezvoltarea personalităţii mele.
„Toate au o însemnătate aparte”
– De ceva timp locuieşti în Germania. Te-ai mai întoarce în România?
– România este „acasă” şi mă întorc foarte des în vizite, dar şi în Germania este „acasă”. De asemenea, aici am avut multe oportunităţi pe parcursul anilor. În momentul de faţă profit de aceste oportunităţi. Sunt o persoană spontană şi viitorul poate lua multe întorsături neaşteptate. Deci, „niciodată să nu spui niciodată”. Voi vedea ce îmi rezervă viitorul.
– Ai obţinut şi premii internaţionale. Care ar fi cele mai importante?
– Toate au o însemnătate aparte penetru mine, dar încerc să selectez câteva. De exemplu, în martie 2018 am câştigat unul dintre cele mai importante concursuri în Germania, la toate instrumentele, nu numai la vioară. Se numeşte „Deutscher Musikwettbewerb”. Iar în iunie 2017 am câştigat concursul internaţional „Michael Hill” în Noua Zeelandă.
– Ce… surprize ne mai pregăteşti?
– Am în plan foarte multe concerte. În vară voi participa la Academia de Muzică „Verbier” din Elveţia, iar în septembrie şi octombrie voi avea un turneu de concerte şi de producţie de CD în Australia şi Noua Zeelandă; este turneul pe care îl voi face în urma câştigării premiului de anul trecut. De asemenea, la anul vor fi toate concertele şi CD-ul aparţinând concursului „Deutscher Musikwettbewerb”.
– Ioana, care este visul tău?
– Visul meu este să pot face în continuare muzica pe care o iubesc atât de mult şi să bucur cât mai mulţi oameni cu ea.