Nicoleta Geambaşu
Nicoleta Geambaşu are 25 de ani, a studiat Ingineria Mediului la Piteşti şi este autoarea cărţii „Pasaje din viaţă – Până la 25 de ani”. Este o fire emotivă, dar perseverentă, iar pasiunea ei este scrisul. Despre următorul său volum, dar şi despre planurile sale, Nicoleta ne-a vorbit zilele trecute…
„Pasaje din viaţă”
– Nicoleta, de unde a pornit pasiunea ta pentru scris?
– Prima mea carte, „Pasaje din viaţă – Până la 25 de ani”, am scris-o într-un moment de cumpănă: nu îmi puteam găsi un loc de muncă, iar scriitorul meu de suflet, Nicolae Eremia, s-a stins din viaţă. Mi-am dorit să-l fac mândru, să citească rândurile care i-au fost dedicate. Pasiunea mea pentru scris a început în urmă cu 10 ani; îmi amintesc şi acum ziua în care profesoara de limba şi literatura română, Simona Liutiev, ne încuraja să ne punem gândurile pe hârtie. Cu ajutorul dânsei am participat la concursul „Tinere condeie”, unde am reuşit să iau premiul al III-lea, având cinci poeme de dragoste. Am să redau unul dintre ele:
Pentru tine…
Tu eşti un vultur cu pene însângerate
Pe colţ de stâncă goală
Şi te strecori încet
Printre pietre înflorite-n cuvânt.
Arde Soarele
Şi-l topeşti în tine,
Continui să zbori
Chiar dacă uneori, sângele
Ţi se întunecă…
– Ce planuri ai?
– Principalul meu obiectiv este să reuşesc publicarea primului meu roman. Acţiunea va avea loc în oraşul Thetford din Marea Britanie, un loc plin de istorie şi cea de-a doua mea casă. Va fi un roman „condimentat” cu întâmplări reale şi actuale, prezentarea unui oraş văzut prin ochii unui străin.
Viaţa după 25 de ani
– În ce stadiu eşti cu cel de-al doilea volum al cărţii tale?
– În momentul de faţă mă documentez şi vizitez cât mai multe locuri. Îmi doresc să prezint totul din punctul meu de vedere. Ştiu că scrierea unui roman îmi va ocupa foarte mult timp, de aceea, acum, încep să învăţ să am răbdare. Este o continuare a primei mele cărţi, e volumul al II-lea. Dacă în primul volum am prezentat povestiri care au avut loc până la 25 de ani, în cel de-al doilea voi continua să redau întâmplările după această vârstă – uneori, viaţa începe după 25 de ani.
Inspiraţie şi refugiu
– De unde te inspiri pentru a scrie?
– Fiind o persoană extrem de pozitivă, uneori mă inspir de la oamenii pe care îi întâlnesc, alteori e vremea (deşi pare un clişeu, iubesc să mă plimb prin ploaie), dar de cele mai multe ori, natura. Oraşul Thetford are o floră şi o faună extrem de bogată; nu de puţine ori s-a întâmplat să admir lebedele, gâştele şi raţele sălbatice pe râu sau să mă întâlnesc cu puii de căprioară atunci când merg să alerg.
– Cum te-a schimbat faptul că ai început să scrii?
– În scris mi-am găsit refugiul. Mă destăinui ca unui prieten drag. Ştiu că atunci când scriu orice vis e posibil; nu există limite în creaţie.
– Care este marele tău vis?
– Marele meu vis este să reuşesc să fac o diferenţă şi să contribui cu puţinul meu, câteva rânduri, într-un ocean…
