Ştefania, în concert
Ştefania Rădulescu are 19 ani şi a absolvit Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Piteşti. Este pasionată de muzică, vocea fiind calitatea ei cea mai de preţ. Despre cum e să fii pe scenă, dar şi despre planurile unei tinere ambiţioase puteţi afla în cele ce urmează…
Ambiţioasă şi serioasă
– Ştefania, care este povestea ta legată de muzică?
– De mică am iubit muzica. Am făcut 12 ani de muzică, începând, în clasa I, cu vioara. În clasa a VIII-a am început să studiez canto clasic alături de doamna profesoară doctor Camelia Clavac. Am descoperit astfel că, de fapt, talentul meu cel mai de preţ este vocea.
– Care crezi că sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un artist?
– Pentru a ajunge un artist desăvârşit cred că primordialele calităţi sunt voinţa şi studiul, pentru că, atâta timp cât există talent, poţi să te bazezi pe ceva. Dar el nu se dezvoltă singur, ci trebuie ajutat cu multă muncă, studiu, ajutor din partea celor cu experienţă. Cât despre mine, am avut noroc să fiu susţinută. Consider că am fost ambiţioasă şi serioasă la momentul potrivit. Ca orice copil, poate mi-ar fi plăcut să mă joc şi să stau cu alţi colegi, dar, alături de oameni minunaţi, familie şi prieteni, am reuşit să ajung unde sunt acum.
– Cum te vezi peste 10 ani?
– Îmi doresc ca peste 10 ani să pot descrie sentimentele pe care le trăiesc atunci când urc pe scenele marilor opere ale lumii. Mă văd făcând acelaşi lucru, dar evoluând foarte mult şi simţindu-mă împlinită pe toate planurile.
„Sentimentul este unic”
– Cum te simţi acum pe scenă, când oamenii sunt cu ochii pe tine?
– Sentimentul este unic, am emoţii din primul moment până se termină un concert. De exemplu, la ultima mea apariţie, pe scena Filarmonicii Piteşti, am avut cea mai frumoasa experienţă.
Ştefania Rădulescu
– Care ar fi cele mai de succes reuşite ale tale?
– Aceea de a cânta alături de cei de la Filarmonică. Desigur că toate concursurile la care am participat au fost extrem de importante pentru mine, fiecare a însemnat o experienţă inedită. Premiile naţionale şi internaţionale mi-au dat încredere şi optimismul de a merge mai departe şi de aceea nu aş putea alege doar câteva; toate sunt la fel importante. Aş vrea să precizez că persoanele care m-au motivat mereu să studiez au fost mama şi bunica mea. Ele m-au susţinut. Fără ele, nu puteam ajunge aici.
„Vreau să ajung o solistă renumită”
– Ce gânduri ai pentru viitor?
– Îmi doresc să ajung o solistă renumită şi să-i pot învăţa pe alţi copii să cânte şi să nu-şi piardă talentul. Aş vrea să le dau celor pasionaţi de muzică, aşa cum sunt şi eu, din ceea ce am acumulat eu în aceşti ani de studiu. Şi mi-aş permite să le dau tuturor tinerilor muzicieni un sfat: să nu-şi irosească talentul şi să aibă voinţa să studieze şi să fructifice munca lor!
