Ionela Katia Streche are 21 de ani şi a absolvit Liceul Teoretic „Ion Cantacuzino” din Piteşti. Este o persoană optimistă şi mereu cu dorinţă de a învăţa. Katia face parte dintr-un ansamblu de dansuri populare, acolo unde evoluează alături de fratele ei. Îşi doreşte ca dansul să facă mereu parte din viaţa ei şi să-şi poată construi astfel o carieră. Despre această pasiune, dar şi despre altele Katia ne-a povestit zilele trecute…
„Eram stângace, dar”…
– Cum ai început să practici dansul?
– A fost ceva neaşteptat. Eram la şcoală, iar la cantină se organiza o preselecţie pentru dansuri, realizată de domnul coregraf. Aşa am ajuns să mă apuc serios de dans şi să evoluez în acest domeniu. Încă de la început, deşi eram stângace în adevăratul sens al cuvântului, mi-a plăcut foarte mult, iar acum pot spune că dansul este marea mea pasiune.
– Mai ai şi alte pasiuni?
– Chiar dacă în dans mă regăsesc cel mai mult, sunt o persoană deschisă şi spontană, aşa că găsesc şi alte lucruri, precum sportul, în special tenisul de masă.
– Ai un model în dans sau pe cineva care te inspiră?
– Îl admir foarte mult pe coregraful meu, domnul Voicu Dumitrescu. M-a inspirat, mereu a fost alături de mine şi mi-a dat energia de care aveam nevoie.
„Am ales dansul popular”
– Cum ai ajuns într-un ansamblu?
– Totul a început pe când aveam unsprezece ani. Startul a fost într-o grupă mai mică unde începeau să se schiţeze anumite elemente ale grupelor mai mari, dar mai accesibile pentru noi, începătorii. Pe parcurs, urmărindu-i pe „veterani” şi, desigur, cu multă practică, mi-am îmbunătăţit mişcările, mai ales dansând mereu alături de fratele meu. Din motive obiective, am renunţat un timp la această activitate. Acum am norocul să mă regăsesc în acelaşi loc, alături de aceeaşi persoană dragă, dar mai pregătită şi mai puternică. Unul dintre motivele pentru care m-am întors, şi poate cel mai important, este acela că nu pot sta departe de ceva atât de drag şi definitoriu pentru ceea ce sunt. Dansul înseamnă calm, fericire, o reuşită din toate punctele de vedere. Cât despre ansamblu, nu am cuvinte să descriu oamenii minunaţi pe care îi am alături şi nici mulţumiri suficiente pentru coregraf, care ne-a pavat acest drum şi în continuare încearcă să-l facă tot mai lin.
– Cum este să fii pe scenă cu fratele tău?
– Nu cred că puteam să am o bucurie mai mare decât aceea de a putea să fac ceea ce îmi place alături de o persoană pe care o iubesc.
– De ce dansuri populare?
– Am avut o tendinţă şi către alte tipuri de dans; cel oriental, de exemplu. Însă am ales să mă limitez la cel popular, acesta având o mare importanţă pentru mine, fiind prima mea experienţă. Am ales dansul popular pentru că este un dans de bază şi pentru că am simţit că mă reprezintă.
– Ce calităţi trebuie să aibă un bun dansator?
– Nu mă pot pronunţa în legătură cu calităţile definitorii ale unui dansator, însă pot detalia amănuntele care mă recomandă pentru această activitate. Pe lângă pasiunea evidentă, îşi fac loc energia debordantă care mi-e caracteristică, dar şi atitudinea ce-mi permite schiţarea unui zâmbet pe scenă, indiferent de situaţie.
– Katia, ce planuri şi vise ai?
– Planuri şi vise am, vreau să le şi îndeplinesc. Cum ar fi să aprofundez ceea ce fac pentru a-mi depăşi limitele, să încerc şi să descopăr lucruri noi. Pe acestea încerc să le „ating” fără a mă deziluziona sau a mă gândi prea mult la viitor. Încerc să mă concentrez şi la prezent. Visez să mă descopăr în totalitate prin dans.
