Andreea Elena Georgescu are 20 de ani, a absolvit Colegiul Naţional „Zinca Golescu”, iar acum este studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării în Bucureşti. Este autoarea unui scurtmetraj, dar a scris şi două cărţi la doar 20 de ani. Cu ea am stat de vorbă zilele trecute…
Scurtmetraj
– Andreea, care sunt pasiunile tale?
– Cred că sunt norocoasă, pentru că am destul de multe pasiuni. Iubesc să scriu; pasiunea aceasta am descoperit-o în primul an de şcoală. Cochetez şi cu actoria, iar de aproape doi ani îmi place să filmez şi să montez.
– Ai realizat un scurtmetraj…
– Este un scurtmetraj poliţist, de aproximativ 7 minute. Este inspirat din una dintre cărţile mele şi poartă acelaşi nume, „Sub acoperire”. Are aproape 7.000 de vizualizări pe youtube, iar pentru mine a fost o reală provocare. Nu mai făcusem ceva asemănător. A fost foarte greu, pentru că am pornit la drum singură, nu am spus nimănui. Sunt multe greşeli în acest scurtmetraj, pe care le conştientizez, dar, cu toate că nu aveam experienţă, am vrut să încerc. Cred că despre asta este cu adevărat vorba, despre curajul de a încerca. Într-o noapte am visat unele scene din cartea mea şi m-am întrebat cum ar fi să le transpun în realitate. A doua zi mi-am sunat câţiva prieteni, ei m-au pus în legătură cu alţii şi am reuşit să strâng o echipă de opt oameni. Bugetul a fost mic, am făcut rost de maşini, cameră de filmat, motocicletă, recuzită şi, la începutul lunii septembrie 2017, ne-am pus pe treabă. Ei nu erau actori, însă cred că au văzut în mine cât de mult îmi doream asta şi s-au implicat trup şi suflet. Am filmat zeci de ore fără oprire, cu o singură cameră, fapt ce a făcut ca totul să fie şi mai greu. Trebuia să trag un cadru de câte 7-8 ori ca să iasă în unghiurile dorite. Am avut de făcut o cascadorie destul de periculoasă, un salt de pe o motocicletă în mers. Prima mea întrebare după salt a fost: „Ai prins cadrul bun sau mai tragem o dată?” Atunci când scurtmetrajul a fost difuzat la televizor şi când necunoscuţi au început să-mi scrie mesaje de admiraţie, am ştiut că făcusem ce trebuia. Au fost şi mesaje mai puţin plăcute, cum se întâmplă mereu, însă am învăţat să le accept şi pe acelea. Nu poţi fi pe placul tuturor.
„Scriu ce simt”
– Cum ai ajuns să scrii cărţi?
– Prima este un roman horror-SF intitulat „Tu eşti aleasa”; are aproximativ 200 de pagini. Eram în şcoala generală când l-am scris. Al doilea roman, „Sub acoperire”, are 665 de pagini; am câştigat câteva premii cu el. L-am terminat în 2016, am scris nouă luni. Este un roman poliţist ce surprinde evoluţia unui agent FBI, pe nume Jessica, ce trebuie să se infiltreze în banda unui mafiot periculos pentru a-şi recăpăta postul. Jessica m-a învăţat ce înseamnă curajul, încrederea şi perseverenţa, a contribuit la omul care sunt azi.
– De ce ai ales jurnalismul?
– Tocmai pentru că îmi place să scriu, despre mine, despre alţii. Era o modalitate bună de a fi aproape de scris. Să mă mut la Bucureşti a fost o schimbare imensă. Am început o nouă viaţă. Nu cunoşteam pe nimeni, iar la sfârşitul anului am descoperit că am găsit acolo nişte oameni minunaţi. A trebuit să învăţ să mă descurc singură.
– De unde te inspiri?
– De fiecare dată scriu ce simt, ce mi-aş dori să trăiesc sau să trăiască altcineva; dacă nu simt, nu scriu. Nu am încercat vreodată să mă forţez, pentru că ştiam că nu ar fi ieşit nimic bun din asta.
Modelul Stalone
– Ai vreun model? Şi cine te susţine?
– Sylvester Stallone este modelul meu, are o poveste de viaţă impresionantă. A început de jos, a fost refuzat de sute de ori, dar nu a renunţat. Şi cine este astăzi? La el mă gândesc de fiecare dată când ceva mi se pare prea greu ori când nu reuşesc ceva de prima oară. Ştiu că dacă nu mă pun pe treabă, nu o s-o facă nimeni în locul meu. Părinţii şi prietenii m-au susţinut mereu. Am nişte oameni minunaţi lângă mine, care au contribuit la tot ce am realizat până acum.
– Cum te caracterizezi?
– Oamenii mi-au spus că sunt destul de curajoasă; încerc să fiu pe cât posibil. Sunt perseverentă, asta m-a ajutat mult, însă sper că nu voi ajunge să fiu niciodată mulţumită de mine. Mereu mai este ceva de învăţat.
– Cum îţi petreci timpul liber?
– Stau foarte mult cu prietenii. Iubesc să călătoresc; este una dintre marile mele pasiuni. Îmi plac şi motocicletele, şi sporturile extreme.
– Cum crezi că arată un om de succes?
– Un om de succes munceşte pentru ceea ce are şi nu uită niciodată de unde a plecat.
– Care este marele tău vis?
– Vreau să-mi termin facultatea şi să continui în paralel cu scrisul. Vor urma şi alte proiecte. Din 2019 voi începe filmările pentru un serial poliţist. Marele vis? Aş vrea să am un impact pozitiv asupra oamenilor, să îi motivez, să le arăt că absolut orice este posibil dacă ei cred cu adevărat în acel lucru.
