Da! Testul nostru a reuşit. Vă amintiţi că ne-am propus să vedem câte dintre autorităţi, câţi parlamentari, câţi primari, câtă presă, câţi cititori ai ziarului nostru şi telespectatori ai „Antenei 1” Piteşti, în fine, câţi oameni de cultură vor fi prezenţi la lansarea publică, sub egida UZPR, filiala Argeş, a Proiectului „Revitalizarea satului argeşean în anul Centenarului Marii Uniri”. Au fost mai toţi la care ne aşteptam şi cărora chiar le pasă de ce se întâmplă cu satul, cu învăţământul, cu educaţia. Şi dl Manu, şi dl Valeca, şi dl Dragnea, şi arhiepiscopul Calinic Argeşeanul. Ba chiar şi primarul Piteştiului, dl Cornel Ionică, deşi Domnia Sa păstoreşte un municipiu, nu un sat. Sigur, unii dintre ei au venit şi pentru că au ţinut să onoreze aniversarea a 50 de ani de presă ai subsemnatului. Ca să-l cităm pe scriitorul Dan Zamfirescu: „Asta este cota dumneavoastră în Argeş”. Important pentru noi este că toţi s-au raliat declaraţiei publice a d-lui Şerban Valeca: „Susţinem proiectul, fiind de mare importanţă şi actualitate”.
M-a bucurat enorm şi m-am simţit onorat. Le mulţumesc, cum îmi place mie să spun cronicăreşte, cu asupra de măsură tuturor celor cărora nu le-au fost suficiente cele 120 de scaune şi au asistat/rezistat în picioare la eveniment. Până şi prefectul a rămas o vreme în picioare. Mulţumesc colegilor din presă care au reflectat dezbaterea despre sat, inclusiv lansarea celor trei cărţi şi-i invit pe absolut toţi colegii jurnalişti interesaţi de subiect să se ralieze temei, fiindcă, repet, proiectul se desfăşoară sub acolada filialei Argeş a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
Celelalte impresii, unele destul de fierbinţi, fiindcă a fost şi ziua mea, le las să se mai răcească şi am să cer îngăduinţă ca, în spaţiul acestui editorial, să inserez mai degrabă părerea despre cărţile lansate a trei dintre cititorii mei – sper că nu vor rămâne doar trei! – care s-au învrednicit să şi scrie despre ele. Iată-le:
„Dacă ar fi să aşezăm într-un ritm oarecare cărţile scrise şi editate până acum de scriitorul Mihai Golescu, ar putea fi aşezate astfel:
Mihai Golescu,
În căutarea lui Dumnezeu, cu
Excelenţele Argeşului, spre
Nordul moral, făcând
Recurs la memorie şi ca
Monograf al Comunei Valea Danului!
Am citit cu atenţie cartea. Pot face diferite comparaţii cu scriitorii care au abordat un astfel de gen literar. Nu intru în dumbrava minunată a scrisului, lăsând pe cititorul harnic să descopere florile cu parfumul lor inconfundabil.
Încercaţi!
Este o paletă multicoloră, rar întâlnită.” (Calinic Argeşeanul)
„Intitulându-şi tot «Nordul moral», după exact un deceniu de la apariţia primului volum, Mihai Golescu, prietenul de aproape o jumătate de secol (exact 47 de ani) şi de tot atât confratele de luptă pentru ca nava Ţării acesteia să nu piardă drumul şi să fie înghiţită de valuri, revine cu o nouă carte care însumează publicistica anilor 2008-2012.
Ea va fi urmată în mod firesc de o a treia, care va aduce la zi tot ceea ce s-a adăugat între timp la strădania pur şi simplu eroică a celui despre care am scris în urmă cu un deceniu câteva pagini pe care – mărturisesc sincer – recitindu-le la o vârstă când eşti înclinat să-ţi faci curaj de viaţă şi din bucuria celor ce te conving de faptul că n-ai făcut umbră pământului degeaba, m-am bucurat că le-am fost autor.” (Dan ZAMFIRESCU)
„De zeci de ani tot scrie: frumos, îndrăgostit de cuvinte şi de înfăţişarea lor, scrie eseuri despre oameni, despre spaime, boli, supărări, leacuri, cimilituri, istorie, izbânzi, trecut, prezent, cu teamă că se mută satul, oraşul, pământul, că ne mutăm şi noi, scrie despre dragoste, despre ură, învingători, învinşi, născocitori de minuni, despre păcatele noastre şi ale altora, despre hoţi şi mucenici, despre scriitori şi turme de mioare, jertfe şi jafuri, despre trădători, retardări, sfinţi şi diavoli, despre floră, faună, despre ceea ce ne bântuie şi nu e bine şi despre ceea ce ne bântuie şi e mai mult decât bine, despre neam, ţară, adică despre ceea ce avem, despre cele şase (mii) de bucurii şi despre alte 10 păcate.
De ani şi ani, domnul Mihai Golescu ne tot trece, prin foc şi prin spadă, prin Posadele spiritului Românesc.
Cel mai greu este să-i aduci laude celui care merită laude. De aceea voi spune şi eu: iată, mă laud cu cel lăudat, fiindcă de laudă este, iar ochii mei se bucură gustând din leacuri cu care domnul Golescu împacă setea noastră de a nu îngheţa în nepăsare.” (Dumitru M. ION)
P.S. Cărţile lansate vineri se vor afla la Librăria „M. Eminescu”.
2 Comentarii
Anonim
La multi ani, maestre!
Delia Dumitricā
La multi ani, maestre!