# Doi agenţi ai Poliţiei Locale, Adrian Popa şi Ionuţ Soare, au dat dovadă de omenie şi implicare totală într-un caz de urgenţă petrecut în centrul Piteştiului.

Despre calităţile fizice ale agenţilor Poliţiei locale, părerile sunt împărţite. Probabil că nu sunt toţi clădiţi de la natură la standardele oamenilor legii pe care-i vedem în filme. Dar ieri, doi dintre cei care patrulează prin zona centrală a urbei au dovedit cu prisosinţă calităţile umane pe care le au şi de ce sunt în stare când un semen de-al lor se află la greu…

Criza nemiloasă

Azi dimineaţă, pe Strada Mare, forfota obişnuită. Oameni grăbiţi, adolescenţi cu rucsacul în spinare alergând spre şcoala la care au întârziat, pensionari mergând agale ori alţi venerabili stând la soare pe băncile din jurul fântânii muzicale. Ora 9,50. O bufnitură ciudată îi face pe mulţi să-şi îndrepte privirile spre spaţiul din faţa intrării principale a primăriei. Un bărbat, având în jur de 45-50 de ani după înfăţişare, îmbrăcat modest, s-a prăbuşit pe asflat şi pare inconştient. Trecătorii s-au oprit umiţi. De departe, dinspre Teatrul Al. Davila se aud paşi grăbiţi. Doi poliţişti locali alergau într-un suflet şi după câteva secunde se aflau lângă cel căzut. După toate semnele, după modul în care se manifestă bărbatul necunoscut, prim mişcări spasmodice, martorii nefericitului eveniment concluzionează că ar fi vorba despre o criză epileptică.

În clipele următoare, o femeie apelează telefonic numărul de urgenţă 112 şi cere ajutor. Între timp tot mai multe pesoane se strâng în jurul sărmanului bolnav iar câţiva pensionari privind de la distanţă mulţimea adunată, sunt străfulgeraţi de un gând pe care şi-l mărturisesc unii altora: „Uite domne, chiar acolo unde a ars Ileana Voican în urmă cu mulţi ani…”

Tot ca un arc peste timp, s-ar putea spune că la fel ca-n cazul tragediei de care şi-au amintit trecătorii, nici de data aceasta nu a ieşit niciunul dintre funcţionarii primăriei…

Cascheta a devenit…pernă

Întreaga asistenţă formată din tot mai mulţi oameni aştepta sosirea salvării. Între timp, agenţii Poliţiei locale dând dovadă de sânge rece şi o extraordinară stăpânire de sine, au exacutat câteva manevre necesare în cazul celor bolnavi de epilepsie. În felul acesta chinul primei faze, cea mai violentă a crizei, a trecut.

În permanenţă cei doi agenţi care-i puseseră cascheta drept „pernă”, l-au îngrijit cum au putut, i-au dat apă, l-au mângâiat pe frunte, l-au ţinut de mână şi i-au vorbit ca unui prieten. Toţi trecătorii au fost impresionaţi de solidaritatea de care au dat dovadă agenţii implicaţi, după cum se vedea, sufleteşte în acest caz.

Trebuie menţionat că, aşa cum au observat şi martorii, ambulanţa a sosit după mai bine de 15 minute, un timp considerat inandmisibil de lung ţinând cont de faptul că era vorba despre primăria de pe Strada Mare şi nu vreo zonă de la periferie. Nu e de neglijat nici faptul că accesul unei ambulanţe sau a pompierilor în Piaţa Primăriei este greu, calea de acces dinspre teatru era blocată la fel şi intrarea dinspre Filarmonică. Singura cale liberă a fost strada Justiţiei, pe lângă Curtea de Apel, în cazul fericit în care nu staţionează acolo „dubele” penitenciarului.

Auzind sirena ambulanţei care se apropia, oamenii au răsuflat uşuraţi, la fel şi cei doi agenţi care trebuie amintiţi: Adrian Popa şi Ionuţ Soare. Ei i-au ajutat şi pe medici şi asistenţi, l-au urcat pe bietul om pe targă şi s-au îndepărtat doar după ce ambulanţa a pornit în trombă. Răsplata celor doi, stângerile de mână ale unor cetăţeni impresionaţi de gestul lor. Un fel de reverenţă imaginară pe care mulţi piteşteni au făcut-o în faţa celor doi poliţişti locali cu calităţi sufleteşti incontestabile.

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio