Vicele Damian, în faţa proprietăţii abandonate
O pensionară din Costeşti a ajuns să se teamă să mai iasă din casă din cauza jivinelor care îi intră în curte. Fost inginer agronom chiar la primăria din oraş, Florica Răţoi ne-a declarat că aproape zilnic în bătătura sa apare câte un şarpe, dar şi dihori şi chiar o vulpe. Cazul a mai fost prezentat de ziarul nostru în urmă cu circa doi ani, dar situaţia a rămas neschimbată.
Jivinele îi mişună prin curte
„Nu mai sunt în siguranţă în propria curte. Simt că nu mai rezist, nu mă mai ţin nervii. M-au invadat şerpii, nu mai pot să ţin o pasăre. Vin dihorii şi le omoară. Zilele trecute, un şarpe a venit până în pragul casei. Mai înainte un altul, de vreun metru şi jumătate lungime, era în faţa magaziei. Când l-am văzut, am simţit că leşin. Anul trecut, porcul a fost muşcat de două ori de un şarpe. Am fost nevoită să-i fac tratament cu medicamente care m-au costat peste 200 lei, ca să-l pot sacrifica. În spatele casei e un brad care stă să cadă peste locuinţa mea. De 10 ani mă confrunt cu situaţia asta, am făcut nenumărate sesizări la primărie, unde am lucrat până am ieşit la pensie, ca să ia măsuri, dar degeaba. Nu s-a întreprins nimic şi sunt foarte supărată pe primar că nu bagă oameni să cureţe curtea din spatele casei, unde e o adevărată şerpărie. Să-i cheme pe moştenitori şi să le dea amendă pentru că nu se îngrijesc de proprietatea pe care au lăsat-o în paragină. Ce aşteaptă, să bag eu oameni să cureţe acolo? În condiţiile astea nu se poate trăi normal. Şi nici nu mă mut din gospodăria mea, aşa cum mi s-a sugerat, în loc să se ia măsuri pentru rezolvarea problemei. Nici ferestrele nu mai am curajul să le deschid ca să aerisesc, de teamă că mă pot trezi în orice moment cu cine ştie ce jivină în casă”, ne-a declarat extrem de indignată pensionara.
Coşul sobei mai are puţin şi cade
Lăsată de izbelişte
Despre necazul Floricăi Răţoi am mai relatat în urmă cu vreo doi ani, dar, iată, lucrurile sunt neschimbate. Totul se datorează unei proprietăţi de pe strada Necşuleşti nr. 19, de care gospodăria pensionarei este despărţită doar de un gard, lăsată de izbelişte de peste 10 ani. Curtea este năpădită de vegetaţie abundentă – urzici, rugi de mure şi tot felul de alte bălării, de salcâmi, de zarzări şi de pruni care şi ei s-au sălbăticit. La stradă, gardul de lemn abia se mai ţine, şipcile porţii mici s-au rupt, făcând inutil lanţul de bicicletă cu care era legată. Crengile copacilor se încurcă printre firele de electricitate, prezentând pericol fie de rupere, fie de electrocutare pe vreme de ploaie. Prin acea adevărată junglă abia se văd două construcţii, o casă şi o anexă, iar în faţa lor un coteţ gol. Pe acoperişul locuinţei, coşul de fum al unei sobe în care demult nu s-a mai făcut focul stă să cadă, având cărămizile măcinate mai mult de jumătate. Undeva în fundul curţii sunt depozitate grămezi de lemne, unele aproape putrezite. Cum să nu-şi facă sălaş acolo şi şerpii, şi dihorii, şi vulpile, şi cine ştie ce alte sălbăticiuni?
Curtea, năpădită de bălării
Primăria nu poate interveni
Haralambie Damian, viceprimarul Costeştiului, care ştie bine situaţia, ne-a declarat: „Gospodăria cu pricina a aparţinut Elenei Radu, fostă învăţătoare, care nu a avut copii, între timp decedată. Inginera Răţoi are dreptate: în curtea din spate e o adevărată junglă. Din păcate, primăria nu are autoritate să intervină, fiind vorba de o proprietate privată. Există chiar şi titlul de proprietate, nr. 26624/15.04.1993, emis pe numele Elena Radu, pentru o suprafaţă de 990 mp curţi construcţii cu o casă de lemn din 1957 de 50 mp şi o magazie de 42 mp, precum şi 1920 mp teren intravilan. În acest context, o eventuală intervenţie a administraţiei locale ar însemna să ne trezim daţi în judecată pentru tulburare de posesie. Acum doi ani am defrişat o parte din vegetaţie, dar nu ne putem asuma responsabilitatea unei proprietăţi private. Sunt mai mulţi moştenitori, dar niciunul nu a deschis acţiune pentru dezbatere succesorală. Noi am încercat să discutăm cu o parte din ei, pentru a-i determina să cureţe curtea, dar fiecare invocă faptul că nu e singurul cu drept de moştenire. Unul achită totuşi obligaţiile fiscale pentru toată proprietatea, dar atât. Nici de amendat pe cineva nu o putem face, din moment ce proprietarul este decedat şi moştenirea nu a fost dezbătută. În ceea ce ne priveşte, vom relua demersurile pentru a găsi o soluţie şi vom curăţa zona din faţa curţii care e pe domeniul public, dar legal, mai mult nu avem ce face”.
Înţelegem şi poziţia Floricăi Răţoi, care se teme pentru siguranţa sa, şi a autorităţilor locale, care nu-şi asumă riscul să fie date în judecată. Nu înţelegem însă atitudinea moştenitorilor, care nu întreprind nimic ca să intre în posesia drepturilor ce li se cuvin, făcându-le altora, nemeritat, viaţa amară.
Val. NICOLAU
