Terorismul este, cu siguranţă, una dintre cele mai serioase ameninţări mondiale. Oameni care nu sunt întregi la minte sau care cred cu tărie în idealuri de tot felul pot oricând să provoace un dezastru. Mai nou, şi Argeşul a ajuns pe harta jihadiştilor, cu un islamist din Muşăteşti reţinut pentru suspiciune de acţiuni care au legătură cu terorismul. Problema este că, de fapt, avem pe lângă noi, în viaţa de zi cu zi, tot felul de „terorişti” care ne fac viaţa grea…
Politicienii şi administratorii
Primii „terorişti” sunt politicienii şi şefii administraţiilor. Unii se cred pe moşia lor, aşa că dispun după bunul plan de oameni, de resurse, de bani. Dictează mai ceva ca Nicolae Ceauşescu, practică un fel de teroare locală greu de suportat într-un stat civilizat. De câte ori nu am auzit de şefi de primării care condiţionează acordarea ajutoarelor sociale de vot? Sau care nu dau avize unora şi altora doar pentru că aşa vor? Sau care nu fac ce trebuie în comune, dar pentru ei fac de toate? Nu sunt politicieni care au vândut pentru câţiva arginţi tot ce se putea vinde? Nu sunt oameni politici care au distrus ARO, Arpechim, Grulen şi alte entităţi asemenea? Sau care orchestrează ieşiri în stradă în funcţie de interesele lor şi au „adeziune” la clanuri de interlopi? Nu sunt ei puşi să ne facă drumuri, să nu mai moară oameni în accidente rutiere, dar nu le fac? Nu ar trebui ei să asigure cadrul pentru dezvoltarea turismului, dar ne fuge „pârtia” Moliviş de sub picioare? Nu ar trebui ca administratorii publici să doteze armata, să cureţe albiile râurilor să nu se mai reverse, să stopeze tăierile ilegale de lemne şi să nu fie, de fapt, mână în mână cu hoţii, aşa cum sunt unii politicieni, poliţişti şi pădurari?
Sănătate şi educaţie
„Terorişti” sunt şi unii care lucrează în sănătate sau în educaţie. În sănătate, unii doctori nu mişcă bisturiul dacă nu primesc şpagă, deşi salariile le-au fost crescute. Nu se uită la pacienţi unele asistente dacă nu primesc o bancnotă-două în buzunarele largi. Nu fac la timp dezinfecţia, iar spitalele devin „clocitoare” de viruşi şi bacterii rezistente la antibiotice. Unii tratează pacienţii ca pe sclavi; alţii îi ignoră; iar alţii îi omoară cu zile. În educaţie, de asemenea, avem „teroriştii” cu tot felul de culegeri şi meditaţii impuse; sau cadre didactice prost pregătite; sau indivizi care nu asigură condiţiile minime de civilizaţie în şcoli.
Cultură
Credeţi că nu sunt „terorişti” şi în cultură? Ba sunt! Sunt cei care ne „asasinează” cu manele şi altele asemenea; sunt cei care nu au grijă de monumentele şi casele de patrimoniu. Sunt cei care promovează falsele valori, impunându-le ca repere morale, sociale, culturale, economice. Sunt cei care, deşi pot, nu sprijină actul cultural de calitate. Or, promovarea unor modele false nu poate avea drept urmare decât o scădere a nivelului general de educaţie în rândul populaţiei. „Terorişti”, aşadar, sunt destui. Antidot ne trebuie pentru ei. Vom fi în stare să îl găsim?
Claudiu DIŢA
