Mi-a spus imediat ce a pășit în cabinet: „Cu mine să vorbiți tare și rar că, de câțiva ani, m-a lăsat auzul. Am încercat să port aparate din alea, dar nu le suport, îmi urlă capul și am renunțat la ele. Asta e! D’ale bătrâneții valuri.
Uite care e treaba, am pe tot corpul o mâncărime de-mi vine să folosesc peria de scânduri. Să fie numai de la diabetul meu la limită sau din alte cauze? Ce fel de diabet am? Din ăla cu pastile, nu cu insulină. Dar nici pastile nu iau, pentru că până acum, când am împlinit 81 de ani, eu am fost toată viața un adept al tratamentelor naturiste. Natura ne dă mură în gură tot soiul de plante, iar noi înghițim la greu chimicale, hormoni și cine mai știe ce dracu’ alte prostii. Păi, tătăneasa, mușețelul, florile de tei sau spânzul ne costă câțiva lei și efectul lor este de milioane.
Am acasă cărți cu rețete din plante, am citit toată viața revista „AS”, țin cont și de ce spune folclorul românesc despre moșii și strămoșii noștri care nici nu se vaccinau, nici nu înghițeau bazaconii cum sunt alea pe care le arată la televizor.
Pentru mâncărimea asta am folosit mai ales Bitter suedez care este preparat din 27 de plante și are câțiva ani vechime. Mă calmează o zi, două, apoi iar începe.
Vreți să vă spun ceva? Cel mai bun rezultat l-am avut cu scuipatul meu. Mă spăl pe mâini, apoi scuip în palme și mă dau peste tot. Cum de am atâta scuipat? Nu știu. Îl produce corpul meu. Pă cuvânt!”
