Universitatea Piteşti le „oferă” studenţilor un ascunziş sinistru pe care l-am descoperit zilele trecute în urma unui telefon primit de la un cadru didactic consternat la rându-i de cele văzute. De fapt, după cum am aflat din discuţie, locul cu pricina (o porţiune subterană delimitată de Facultatea de Matematică şi Rectorat) nu e de ieri, de azi, ci de câţiva ani. Puţini sunt însă cei care se încumetă să pătrundă în tenebre, fiindcă lângă mormanele de deşeuri abandonate, în întuneric te „pândesc” cabluri electrice tăiate, gropi, băltoace, sticle sparte şi alte „minuni”. Sunt convins că mai marii universităţii cunosc situaţia şi atunci întrebarea noastră e de ce nu fac nimic? Desigur, pentru că e o lucrare ce necesită cheltuieli serioase şi, ca în orice problemă de acest gen, bugetul mic pentru reparaţii/amenajare/curăţenie nu ajunge.
Nu se poate aşa ceva!
În orice caz, dat fiind faptul că respectivul spaţiu este periculos, o minimă investiţie (mă gândesc la un gard care să împiedice accesul) cred că se impune. Nu de alta, dar şi la Piteşti sunt destui tineri sau oameni ai străzii atraşi de asemenea locuri pe care le găsesc ideale pentru a-şi vărsa nervii sau a se „relaxa”, fără teama că ar putea fi prinşi cu sticla la gură sau cu seringa în venă. Existenţa unui asemenea decor lângă o universitate care caută progresul şi apropierea de elita învăţământului românesc este ceva de neconceput. Poate că un tânăr, viitor regizor sau actor de filme horror, ar găsi ceva interesant în acest contrast cu adevărat terifiant, însă deocamdată suntem departe de a avea asemenea producţii (de succes). Cred că preocuparea noastră trebuie să fie rezolvarea situaţiilor ancorate în realitate, iar aceasta e una cât se poate de neplăcută. Sigur, un cuvânt de spus – şi de făcut! – trebuie să-l aibă Primăria Piteşti.