Ce e de fapt liberalismul? Fără să vin cu definiţii academice, pot spune că esenţa doctrinei liberale este iniţiativa individuală. Iar cei care-şi însuşesc această doctrină politică nu fac parte din aceeaşi categorie socială, pentru că în sânul ei se găsesc elemente eterogene, tipice mai multor categorii sociale, inclusiv cea reprezentată de ţărănime, fără să îmbrace însă toate caracteristicile vreuneia dintre ele. Iată de ce printre liberali există şi ţărani, nu numai mari proprietari, bancheri, avocaţi etc. Ceea ce-i uneşte pe aceşti oameni este orizontul acţiunilor lor. Liberalul autentic cunoaşte dimensiunile aproape fără limită ale activităţii capitaliste şi ştie ce posibilităţi de profit ascunde o anumită iniţiativă particulară. Liberalii nu formează, cum am văzut, o clasă, pentru că nefiind omogeni, nu au conştiinţa de clasă; de aceea ei se unesc mai greu. Or, social-democraţia, de exemplu, este legată de rolurile şi statusurile sociale, de regulă cele birocratice. În timp ce munca liberalului este independentă şi specifică. Iar dacă social-democraţia are nevoie de susţinerea statului, liberalismul are nevoie de legi care să-l ajute în iniţiativa lui particulară. Voi da un exemplu de iniţiativă liberală în mediul rural.

Există în Argeş un sat ai cărui locuitori îşi macină şi astăzi cerealele la o moară de apă. Este o moară care macină aproape continuu şi dă produsul de o calitate superioară, iar huruitul ei, şuierul scocului, bătutul barosului, rotirea pietrelor încetează numai în zilele de sărbătoare. Până de curând, morarul avea două ajutoare, dar acum a mai angajat un om. După felul morarului de a se comporta, după modul cum îşi foloseşte banii, îţi dai seama că el nu urmăreşte neapărat să câştige bani, ci să-şi facă moara rentabilă. Dorinţa de câştig bănesc, de câştig cât mai mare nu are în sine nimic de-a face cu spiritul întreprinzător al morarului. „Această dorinţă există la chelneri, hoţi, jucători la ruletă, cerşetori, dar nu la morari”, îmi spune el. Morarul are mâinile aspre şi noduroase ca sălciile de pe marginea râului. Pentru el ceea ce contează este rentabilitatea morii. După exemplul acestei mori, îmi dau seama că, în cadrul economiei de piaţă, o întreprindere individuală care nu s-ar ghida după scopul de a obţine rentabilitate ar fi sortită falimentului.

Prin urmare, o moară este o instituţie socială pe bază economică. Când spunem „aici se macină”, nu surprindem numai acţiunea de transformare a grâului în făină, ci un complex întreg de raporturi economice, juridice şi sociale. Acţiunea aceasta a măcinatului are un înţeles – macină un om altui om ca să facă mălai sau făină – o acţiune, deci, cu scop şi cu semnificaţie socială. Însă prin înţelegerea acestor acţiuni n-am epuizat cunoaşterea morii. O moară e cuprinsă într-un sat, într-un oraş, într-o regiune şi îndeplineşte un rol economic. Va trebui, deci, s-o raportăm la întreg, ca să aflăm cât de importantă este ea pentru oamenii locului. Şi încă nu ne-am lămurit complet. De aceea trebuie să coborâm până la nevoia de hrană a omului, deci la fiinţa lui biologică.

Şi numai în felul acesta vom înţelege că o acţiune individuală are ca efect satisfacerea obiectivă a trebuinţelor colective. Acest tip de acţiune este ceea ce ar trebui să caracterizeze un liberal autentic. Or, actualul „liberal” procedează tocmai invers: acţiunile obiective le transformă în acţiuni subiective.

La fel ca morile sunt şi şcolile, dispensarele sau spitalele. Aşa a făcut morarul nostru, a analizat toate aceste aspecte şi a constatat că, dacă nu măreşte producţia şi nu reinvesteşte câştigul, moara lui nu va fi rentabilă. De aceea, el nu şi-a disponibilizat ajutoarele, ci, dimpotrivă, a mai angajat un om. A ştiut că reducerea consumului nu este nici în cea mai mică măsură o cale spre rentabilitate. În felul acesta, la moara lui au început să-şi macine cerealele oamenii din întreaga regiune, care, până să le vină rândul la moara aglomerată, se cinstesc la cârciuma de peste drum, care se află tot în proprietatea morarului. Progresul economic nu are vreun înţeles în afară de cel al producţiei şi al consumului. Dar cel mai mare beneficiu pe care îl obţin oamenii de pe urma morii de apă, în afara celui de a le măcina cerealele, este faptul că morarul nostru a săpat mai multe scocuri care trec prin culturile oamenilor, facilitând irigarea acestora. Aşa a crescut producţia de cereale, dar şi cea de legume, care sunt vândute de angajaţii morarului la piaţa oraşului din apropiere. Aşadar, printr-o singură întreprindere individuală sunt satisfăcute mai multe nevoi ale oamenilor.

Iată dar cum, în satul acesta argeşean, există un liberal care încearcă să-i convingă pe guvernanţi că moara sa este şi altceva în afară de o clădire cu zidurile din piatră, cu acoperişul lung de şindrilă şi cu pietrele ei cenuşii. Este o construcţie şi o întreprindere individuală care contribuie la dezvoltarea economică a zonei.              

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio