Îmi amintesc că, acum câţiva ani, întors de la Bucureşti, după o intervenţie la „partidul său”, aflat la guvernare, un prefect se lăuda că a adus salariile unui colectiv de cercetare de elită. Parcă acest drept al oamenilor era negociabil! Acum, pe seama „populimii”, cum se exprima cineva despre locuitorii ţării, au apărut jocuri (nepermise!) asemănătoare.
În criza politică de azi, partidele şi politicienii se întrec în… populisme: ce nu se putea „ieri” se poate „azi”, dacă de pe urma gestului se câştigă ceva…
Eternul Câţu, care parcă şi-a sudat scaunul de fund, declarase că n-are ce face cu tarifele umflate de la energie, ca, dându-şi seama că Opoziţia are soluţia, s-a răzgândit. Tot aceeaşi joacă iresponsabilă se desfăşoară cu salariile, pensiile şi alocaţiile pentru copii.
Departe de a fi populisme sau pomeni (cum li se zice în dispreţ) pentru interese conjuncturale, creşterea veniturilor populaţiei este ca oxigenul de la ATI pentru supravieţuire. Coşul zilnic este azi tot mai subţiat de creşterea preţurilor, de creşterea inflaţiei. Ştiu partidele? Se fac că nu! Este o necesitate şi nu un voluntarism al vreunui partid să intervii pentru creşterea nivelului de trai!
Dacă PSD a propus creşterea pensiilor cu 11 la sută, PNL, ca la o penibilă licitaţie cu soarta românilor, declară, resetându-şi poziţia, că ar putea şi cu un procent de 12 la sută (declaraţie Turcan). Problema este când? De la 1 decembrie a.c. sau de la 1 ianuarie 2022? PSD merge mai departe şi propune deduceri pentru familiile cu copii, ceea ce ar aduce – se afirmă – cam 200-400 lei lunar de familie. Bătălia este pentru un guvern cu susţinere parlamentară. „Pionul” hulit până acum, PSD, a devenit, pe tabla de şah politic, „regină”. Nu mai este „ciuma roşie”, alianţa cu el nu mai este „soluţie imorală”. O fi corect politic?!?
Cine mai crede, azi, în moralitatea alianţelor? Se mai ţine cont de coliziunea ideologiilor? Preşedintele PNL, Câţu, a uitat de invectivele proferate la adresa pesediştilor. Aceştia nu mai sunt „hamsteri”, nu mai sunt un grup infracţional care „i-a vândut şi trădat pe români” (revedeţi discursurile!); nu mai este adevărat când zicea: „ticăloşia şi ipocrizia PSD nu are limite”.
Când scriam aceste rânduri, negocierile erau în toi. Cearta era pentru desemnarea premierului: îl dă PNL, îl dă PSD, poate fi unul independent? Este un moment politic de care generaţia de azi de la putere o să-şi aducă aminte cu jenă: a provocat criza în total dispreţ faţă de soarta ţării! L-am creionat şi noi… „pas cu pas”!!!
Ca mereu, soluţia o are preşedintele. Câţu a încercat încă o dată marea cu degetul (dar mai ştii de unde bate vântul peste graniţele României?!?), uitând că, de fapt, cine a fost dat jos prin moţiune de cenzură n-ar avea dreptul la o asemenea demnitate în stat.
La urma urmei, cel mai important este programul de guvernare – acceptat de toţi şi în slujba românilor – nu numele premierului. Cât priveşte pensiile – am în vedere categoria cea mai vulnerabilă – Guvernul are un aliat macabru: dispariţia naturală a pensionarilor. Statistica arată că, în iunie 2021, erau 4.882.192 pensionari, mai puţini, faţă de aceeaşi perioadă, cu 61.268…
Penibila licitaţie pe seama populaţiei (numite, la intervale, „alegători”) provoacă o şi mai mare falie între politicieni şi România profundă.
