David Albulescu este un tânăr piteștean, care cântă la pian, dar și compune linii melodice. Acesta studiază în Olanda și își dorește ca pe viitor să predea muzică la universitate. Despre ce surse de inspirație are, dar și calitățile pe care trebuie să le dobândească un artist, David ne-a vorbit în următorul interviu.
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
– Se spune că cei 7 ani de acasă contează cel mai mult în educația unui copil. Familia noastră a decis să cumpere o pianină pentru sora mea înainte ca eu să mă nasc. Adormeam și mă trezeam cu melodii pe care mama mea mi le cânta cu vocea. Eram înconjurat de mai multe tipuri de artă pe care ea le practica: poezie, pictură, dans, teatru. Cred că muzica m-a descoperit pe mine înainte să o descopăr eu pe ea.
– De ce ai ales pianul dintre toate instrumentele?
– La început am ales pianul pentru că era instrumentul cel mai accesibil pentru mine, fiind deja o pianină în casa noastră. Pe parcurs, am decis să rămân alături de acest instrument pentru că am simțit că pot să îi spun lucruri pe care nu le pot spune altcuiva.
„Experimentez în mai multe arii”
– Care sunt sursele tale de inspirație și cum ți-ai caracteriza stilul de compozitor?
– Anul acesta am scris un trio în stil contemporan, care are la bază poezia „Howl” de Allen Gingsberg, unde instrumentiștii nu trebuie doar să cânte de pe partitură, ci să și recite. Zilele trecute am finalizat un lead pentru soprană și pian în stil romantic/cinematic. Textul folosit este „Mad Girl’s Love Song” de Sylvia Plath. Experimentez în mai multe arii, dar ca reper aș spune că folosesc destul de des estetica de tip mozaic, unde mai multe stiluri se întâlnesc în aceeași piesă: jazz, clasic, electronic etc.
– Povestește-ne despre experiența de student în afara României. Ce implică, ce diferențe sunt față de sistemul nostru de învățământ, cum a decurs procesul de adaptare?
– În primul rând, implică să fii dedicat complet domeniului pe care vrei să îl studiezi. Aș spune că sistemul românesc pune accentul pe teorie, pe când cel olandez este foarte practic. De obicei, când învăț ceva nou, am un proiect în care pun în practică noile noțiuni. Pot spune că nu a fost un proces de adaptare prin care am trecut. Totul a fost foarte natural. Aici profesorii sunt prietenii tăi și poți să îi suni sau să le dai un e-mail oricând ai întrebări.
„Perseverența, dorința de a excela, curajul artistic”
– Care consideri că sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze un artist, dar și calitățile pe care ar trebui să le dobândească?
– Primul pas este de a găsi un mediu care să îi ofere posibilitatea să își sculpteze viziunea artistică și să îi dea aripi. Dacă găsește oamenii potriviți care să îi ofere îndrumare și colaborare, restul vine de la sine. Calitățile indispensabile oricărui artist aș spune că sunt perseverența, dorința de a excela, curajul artistic și spiritul antreprenorial.
– Ne-ai putea spune cele mai speciale momente pe care le-ai trăit pe scenă, în fața publicului?
– În 2019 am participat la un concert de muzică de film live în Rotterdam, unde am cântat la pian și m-am folosit de laptop pentru a genera sunete electronice. Pentru mine a fost o onoare să fiu parte din acest proiect alături de muzicieni din toată lumea. În 2020 am cântat la Festivalul Internațional de Film din Rotterdam într-un cvartet. Unicitatea acestui proiect a fost dată de personalitatea fiecărui muzician. Doi dintre ei au cântat la clavietă, unul la chitară acustică, iar eu am produs muzica electronică. Această experiență electroacustică a format texturi și culori sonore spectaculoase.
– Ce planuri ai?
– Planul meu este să termin programul de studii pe care l-am început în Rotterdam și să activez cât mai mult în avangarda de aici. Visez să predau la universitate și să fac muzică pentru orchestră.
