Tânărul care a făcut înconjurul României a ajuns și în Argeș.
Perseverent, creativ și cu multe idei interesante, Florian Ușurelu și-a propus să facă turul țării și să realizeze videoclipuri despre fiecare județ. Așa s-a născut proiectul „Toată România”. Plecat în călătorie, precum Harap-Alb, tânărul a văzut toate județele și a făcut câte un clip cu fiecare, fiind ajutat de 100 de prieteni din toată țara să prezinte obiective turistice, oameni și activități. Temerarul a vizitat și câteva locuri din Argeș. Cine este Florian Ușurelu și ce impresie i-au lăsat meleagurile argeșene aflați în interviul care urmează.
– Spune-ne câteva lucruri de interes despre tine.
– Mă numesc Ușurelu Florian și vin din locul unde găsești cei mai mândri olteni, și anume din Târgu Jiu, județul Gorj. Am 22 de ani, am absolvit, în această lună, Facultatea de Informatică din București, la grupa de excelență și am intrat în anul IV la Facultatea de Drept din Târgu Jiu. Citesc 30-40 de cărți anual, obicei format abia în ultimii ani. Citesc în mod special cărți de dezvoltare personală, dezvoltare a skill-urilor, economie și cărți tehnice. La egal cu călătoritul și cititul, îmi place să fac mult sport: fotbal (m-am băgat la campionatul facultății, a doua zi, plecând să filmez în Satu Mare; am făcut antrenamente când eram mic), baschet (am făcut de mic antrenamente și am continuat să am coliziune și cu oamenii din echipele universitare), kickbox și taekwondo, orice sport competitiv versus tine sau ceilalți.
– Cum ți-a venit ideea proiectului tău de a face înconjurul României?
– Proiectul are rădăcinile în 2018, fără să-mi fi dat seama. Atunci am fost într-o tabără la Cluj, unde trebuia să întâlnesc o prietenă a unui amic din Mureș (cunoscut la o națională de informatică). Nu m-am intersectat cu ea, dar am vorbit ulterior și ea aplica în UK la facultăți. Eu în clasa a 12-a, nu aveam idee unde să merg la facultate și mi-am făcut dosarul pe ultimă sută, din curiozitate să vă dacă mă acceptă și pe mine facultățile din Anglia. Am intrat la Universitatea din Manchester, locul 27 din lume, dar am dat și admiterea la Universitatea în București, îndemnat de mama. Am luat al cincilea din 1.200 și am intrat în grupa de excelență, cu olimpicii internaționali. Am decis să rămân în țară, după două săptămâni în care confirmasem și în România, și în Manchester. De atunci, m-am întrebat „când e momentul meu în care să plec din țară”, dacă el ar exista. A venit pandemia și am trecut total în online, deci am avut flexibilitate. Aveam prieteni prin toată țara, cunoscuți la concursuri și olimpiade de chimie, matematică, informatică sau în tabere, la proiecte etc. Sau, în cel mai rău caz, aveam prieteni de-ai prietenilor în județele respective. De acolo, totul e intuitiv.
– Cum descrii această experiență? Prin ce stări, întâmplări deosebite ai trecut?
– Chiar dacă am terminat, în principal, țara, clipurile sunt în coada de editare, pe moment. Proiectul a fost „o călătorie a lui Harap-Alb” pentru mine, pentru că a început când aveam 20 de ani și se termină la 22 de ani. Trebuie să optimizez mult costurile, pentru că proiectul a necesitat folosirea mașinii, deci drumurile trebuiau să fie minime atât în județ, cât și până în județ. Strategia a fost să am patru puncte mari din țară din care să plec: Gorj, București, Iași și Cluj, iar județele vecine le puteam face cu plecare din aceste puncte. A fost dificil să găsesc ghizi și întoțitori. astfel încât să fie fix 100 de persoane diferite. M-am folosit de Instagram unde postam întrebarea „ești din județul X sau ai prieteni de acolo?” și a mers neașteptat de bine strategia. Practic, am învățat planificare, skill-uri soft, sociale, cum să gestionez oamenii, cum să-mi fac un buget și să mă țin de el pentru că resursele sunt limitate, cum să am planuri B, în caz că ghizii sau însoțitorii renunțau pe ultimă sută de metri, cum să replanific și cum să coordonez pentru că era proiectul meu, deci eram singurul responsabil.
– Ai un video și din județul Argeș. Ce locuri ai vizitat?
– Argeșul e un județ frumos din prisma naturii, în primul rând. Mi-au plăcut barajul Râușor și offroad-ul pe care l-am făcut acolo. Peștera Dâmbovicioara a fost inedită, pentru că cei ce ți-o prezentau erau copii și era amuzant că nu trebuiau să se aplece ca să nu se lovească la cap în zonele joase ale peșterii. Alte lucruri cu poveste au fost Curtea de Argeș, legenda lui Manole, Mioveni cu uzina „Dacia” și, foarte interesant, muzeul auto din Câmpulung. Trec regulat prin Argeș pentru că e pe drumul dintre Târgu Jiu și București, drum pe care-l fac des, în decurs de o lună. Nu mi-a plăcut la centrul vostru comercial din Pitești, mall-ul, pentru că e lângă autostradă. În general, județul vostru e frumos, dar Piteștiul nu l-am văzut ca un oraș atât de atractiv, în care să mă mut, dacă s-ar ivi ocazia.
– Povestește-ne și despre pasiunea ta pentru informatică și reușitele în acest domeniu.
– De informatică, programare competitivă m-am apucat serios abia prin clasa a 10-a, moment în care am obținut trei calificări consecutive la naționale de informatică, anterior mergând la două – la chimie. Mi s-a părut interesant cum poți rezolva probleme din societate și înlocui joburi repetitive, doar codând. La facultate am avut cele mai mari rezultate, fiind într-o echipă cu Stelian și Alexandra (studenți la București). În echipă, am obținut locul I pe țară și locul III pe Sud Estul Europei, urmând, practic, să reprezentăm – dacă nu intervine ceva neprevăzut – România, la internaționala în Bangladesh. Competițiile universitare pun accent pe lucrul în echipă. Un alt rezultat bun ar fi locul 80 din 9.000 la concursul celor de la Google, fiind cea mai bună echipă de români. În ultimii patru ani am făcut foarte mult voluntariat, fiind orientat în partea de a da comunității de programare competitivă (informatică). Am fost în organizarea concursului facultății de două ori în cele zece ediții, atingând recordul de participanți, am fost în trei ediții ale AGM-ului, un concurs internațional elitist, și în comisiile ce organizează olimpiada în România.
– Cum a reacționat publicul la canalul tău de Youtube și ideea de a vizita toată țara?
– Primele episoade au fost cele mai slabe, pentru că nu știam să fac clipuri, dar ultimele sunt chiar foarte bune. Pe primele episoade cred că le voi reface ca să fie promovate și acele județe, așa cum trebuie. Mă bucur când primesc comentarii de la oameni necunoscuți pe Youtube, în care spun că ei sunt din județul X, că am fost în localitatea lor etc. Cred că proiectul e un produs foarte bun și greu replicabil, pentru că ai nevoie de resurse, conexiuni, mobilitate, energie și mulți nervi, de aceea cred că va ajunge la un punct în care va crește destul de mult și canalul, doar că nu mă bazez pe algoritmul Youtube, ci pe alte surse.
– Ce ai învățat despre oameni în toată această perioadă?
– Tot proiectul e special. Implică toate județele, implică optimizare maximă a timpului, pentru că în paralel am făcut și un stagiu lung ca programator, am făcut voluntariate, două facultăți și am participat la competiții de programare. Dar, mai important, că am reușit să implic 100 de caractere de 18-26 ani: studenți de top la Oxford, olimpici internaționali, modele, sportivi de performanță, avocați, ingineri etc. De la toți am învățat și m-am lăsat modelat, până am devenit o versiune mult mai bună decât cea de dinainte de proiect. Am luat recomandări de cărți și surse de informare, alimentație, rutine, termeni tehnici, optimizări, strategii etc. A fost o șansă unică.
– De ce ar trebuie să urmărească tinerii videoclipurile tale?
– Cred că tinerii ar trebui să mă urmărească, nu neapărat doar ca să afle un minimum de informații despre fiecare județ. Mai important, să mă urmărească pe clipuri cum mă comport, cum evoluez din punct de vedere al carismei, cum reacționez în momentele în care lucrurile nu ies așa cum erau planificate și, în general, cum m-a format călătoria, ca să se inspire și să-și găsească și ei o poveste ca a mea, care să-i ajute să evolueze. Deci, în clipuri vezi locuri, uneori istorie, alteori activități, dar mereu auzi naratorul, adică eu, observi cum a evoluat și cum s-a schimbat pe parcurs.
– Ce planuri ai pentru viitor?
– Îmi place să-mi planific destul de mult viața, dar în același timp să pivotez foarte mult. Adică am planuri. Nu am de unde să știu ce se va petrece în viitor și calculez în funcție de cazul nefavorabil. Pivotarea e schimbarea planurilor când a intervenit ceva mai bun (pentru că planul era pentru cazul defavorabil), deci sunt deschis schimbării și adaptării constante și rapide. Vreau să mai încep două serii pe vlog, să mă ocup de starea mea financiară, să încep un master, să-mi perfecționez automatismele din viață ce ar trebui să stea cu mine până la final (sport, alimentație, rutină, skill-uri soft etc) și în tot procesul să mă bucur de viață și de oamenii care-mi sunt alături, în general.
