Mădălina Lupu, discipola maestrului Gheorghe Zamfir:
„Este foarte greu să te menții, în rândul artiștilor buni”
Maria Mădălina Lupu, eleva maestrului Gheorghe Zamfir, este cea mai talentată naistă a ultimelor generații. Originară din Tigveni, argeșeanca a participat la turnee internaționale organizate în Cehia, Croația, Olanda, Germania, China, Grecia, Turcia, Bulgaria etc. Cu un palmares de peste o sută de premii obținute la festivaluri și concursuri, tânăra a fost admisă prima la Universitatea Națională de Muzică din București, Specializarea Interpretare Muzicală – Nai. Din toamnă, Mădălina va studia naiul la clasa profesoarei Dalila Cernătescu, într-o grupă cu alți patru colegi.
Mădălina cântă la cimpoi, ocarină, tâlv, tilincă, fluier, caval, nai și flaut. A fost invitată la cunoscutele emisiuni de televiziune: Tezaur folcloric, O dată în viață, Drag de România mea etc. Mai multe despre talentul extraordinar și experiența admiterii la facultate, aflați din următorul interviu.
-De ce ai ales naiul?
-Instrumentul te reprezintă ca artist. Naiul este instrumentul cel mai aproape de mine, sufletește. Am început cursurile de nai la vârsta de opt ani, sub îndrumarea profesorului Ionuț Cîrstea. Am absolvit Liceul de Arte „Dinu Lipatti” Pitești, la clasa profesoarei Gina Sandu. Din 2017, am avut privilegiul de a face cursuri de perfomanță cu maestrul Gheorghe Zamfir. Cea mai mare reușită a mea este faptul că l-am cunoscut pe maestrul Gheorghe Zamfir. O altă realizare este înființarea Școlii de Muzică de pe Valea Topologului, cu ajutorul managerului Elena Iagăr, unde încercăm să culegem folclor din zona noastră.
-Ai intrat prima la facultate, la Specializarea Nai. Cum ai reușit o asemenea performanță?
-Așa a vrut Dumnezeu! La proba eliminatorie, am interpretat Sonata în la minor, op.1 nr.1, de Jean Baptiste Loeillet, partea I și partea a II-a, Concertul în mi minor pentru oboi, de Georg Philipp Telemann, partea I, și Dansurile românești, de Béla Bartók. Am avut și probe teoretice. Am fost admisă cu 10 la Recital și cu 9,50 la Teorie, Solfegiu și Dicteu, rezultând media generală 9,75.
Emoțiile au fost foarte mari, dar am reușit să mi le stăpânesc și să mă concentrez. Vestimentația, deși nu se accentuează și nu se notează, este foarte importantă. Mai toți candidații au purtat ținute elegante, demne de a fi purtate la un concert, spre deosebire de alte examene, unde fiecare vine îmbrăcat așa cum vrea. Un sfat pentru tinerii care vor să dea la o facultate de muzică este să își urmeze drumul lor și să nu fie influențați de părinți.
-Ce alte pasiuni mai ai?
-Îmi place să îl ajut pe tatăl meu să picteze cruci, icoane și troițe.
-Cum te aștepți să fie viața de studentă?
-Nu m-am gândit așa departe. Aștept să fiu surprinsă. Am ales Bucureștiul, deoarece voi sta la unchiul meu și nu voi plăti chirie, pe timpul facultății. Voi fi prezentă și la emisiuni, iar de acum încolo, distanța nu va mai fi o piedică pentru mine.
-Care sunt planurile tale în carieră?
-Am trecut de preselecțiile de la Sala Radio și aștept să înregistrez un album folcloric. Sper să se înființeze mai multe secții de profil, pentru ca, la anul, să se formeze un taraf de copii la instrumente diferite. Îmi doresc să am cât mai multe spectacole, fiindcă bucuria unui artist este să fie pe scenă.
-În concluzie, ce înseamnă muzica pentru tine?
-Muzica mi-a adus numai bucurii. Totodată, muzica mă și responsabilizează deoarece, odată cu acceptul publicului, este foarte greu să te menții, în rândul artiștilor buni. Când cânt, văd bucuria din ochii oamenilor care mă ascultă, iar asta este cea mai mare satisfacție.
