Narcisa Diaconu
Narcisa Diaconu are 20 de ani şi este studentă la Facultatea de Teatru din Piteşti. Pasiunea ei pentru actorie vine încă din copilărie, dar a renunţat pentru o bună perioadă de timp la aceasta. În urmă cu un an, Narcisa a revenit la actorie prin facultatea pe care o urmează. Mai multe despre povestea tinerei puteţi afla din următorul interviu.
„Totul a început la grădiniţă”
– Cum ai descoperit pasiunea pentru actorie?
– Pasiunea pentru actorie vine încă din copilărie. Totul a început la grădiniţă cu piesa „Greierele şi furnica”. După terminarea piesei m-am dus la mama şi i-am spus: „Vreau să fiu o actriţă furnicuţă”. În şcoala generală am făcut parte din trupa de teatru „Fete vesele” condusă de actrita Olga Podaru. Mergeam la diferite festivaluri de teatru naţionale de unde ne întoarcem mereu cu marele premiu. Eram o echipă unită care muncea mult şi care dădea tot ce eram mai bun pe scenă.
– Aveai în plan încă de atunci să urmezi şi o facultate în acest domeniu?
– După terminarea şcolii generale trupa de teatru s-a desfiinţat. A urmat perioada liceului în care mă gândeam mereu să reiau legătura cu profesoara mea de actorie, dar ceva mă ţinea în loc. Am terminat şi liceul şi am început studiile la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, dar lipsea ceva din viaţa mea. Într-o noapte i-am dat mesaj fostei mele profesoare şi i-am spus: „Vreau să fiu studentă la teatru. Ce trebuie să fac?” Şi uite aşa golul din viaţa mea a fost umplut cu bucuria de a mă întoarce la vechea mea iubire: ACTORIA.
„O experienţă unică”
– Care au fost cele mai importante experienţe pe care le-ai trăit ca viitoare actriţă?
– Cele mai importante experienţe ale mele au fost cele două festivaluri studenţeşti la care am participat: Festivalul Naţional de Teatru Studenţesc „Zilele Imago” de la Cluj Napoca şi Festivalul Internaţional de Teatru „Aurel Luca” de la Iaşi. A fost o experienţă unică să urc din nou pe scenă şi să simt vibraţiile publicului. Acesta este doar începutul unui drum presărat cu multă muncă, dar şi cu bucuria reuşitei.
– Dar cum a fost să revii pe scenă după atât de mult timp?
– Nu mai urcasem pe scenă de foarte mult timp, cel puţin 5 ani. Am avut emoţii pe scenă la cele două festivaluri la care am participat de curând. Cred că cel mai emoţionant moment este înainte să intri pe scenă, când auzi bătăile inimilor de dincolo de cortină şi curiozitatea pe care o are publicul în legătură cu ce va urma. Când urc pe scenă îmi simt pulsul crescând, dar gândul cu care trebuie să joc mă face să revin la firesc.
– Ce calităţi trebuie să aibă o actriţă?
– Cea mai mare calitate pe care trebuie să o aibă o actriţă este simplitatea gândului şi a firescului cu care joacă, restul vine de la sine. Gândul potrivit mă introduce în starea pe care am trăit-o cândva şi o transmit publicului din faţa mea.
– Ai o actriţă/actor sau un film preferat?
– Actriţa mea preferată este Jennifer Lawrence, iar filmul preferat este „The hunger games”.
– Cum arată viaţa unui student la actorie?
– Viaţa unui student la actorie este precum jocul copilăriei. Ne bucurăm de el mereu, are şi consecinţe, atunci când ne lovim de obstacole, dar de fiecare dată ne întoarcem la el pentru că ne place atât de mult încât devine pur şi simplu o obsesie de care nu vom scăpa toată viaţa.
– Ce dorinţe ai pentru viitor?
– Vreau să lucrez în teatru ca actriţă şi să fac parte din cât mai multe proiecte. Poate că mă duc cu gândul prea departe, dar de mică am vrut să o joc pe Julieta. Acesta este visul meu şi sper să se îndeplinească cândva prin munca şi efortul pe care îl voi depune.
