Ion Arman, alături de familie
Au trecut aproape trei ani de când a fost inaugurată o clădire somptuoasă din satul Oieşti, comuna Corbeni. Proprietarul îşi dorea să găzduiască şi să hrănească acolo zeci de copii sămani. S-a ales însă praful de bunele intenţii…
A gândit cu… inima
Puţini sunt oamenii cu situaţie financiară strălucită care să se gândescă şi la binele aproapelui. Exceptând Crăciunul şi Paştele, când unii mai au câte-o pornire caritabilă, cei înstăriţi care să-i sprijine pe sărmani sunt pe cale de dispariţie. Ion Arman, un prosper om de afaceri din nordul judeţului, este însă excepţia de la regulă. Recunoaşte că a fost copil sărac, dar comoara pe care a moştenit-o, de la bunici mai cu seamă, este nepreţuită: iubirea semenului, după îndemnul lui Hristos. În comuna Corbeni şi-a dezvoltat afacerile, în special cele cu lemn şi, prin pricepere şi perseverenţă, a avut mult de câştigat. Totul i-a mers din plin din punct de vedere material şi, împreună cu iubita lui soţie care împărtăşeşte aceleaşi principii creştine, a hotărât să facă mult bine în jurul său. Nu doar la sărbători, ci să vină în sprijinul copiilor săraci, orfani sau cu dizabilităţi. A cumpărat un teren în satul Oieşti, chiar în vecinătatea străzii principale şi a construit o clădire cu multe camere de locuit, săli, anexe. Conform planului, urma să amenajeze dormitoare, săli de curs, bucătărie, sală de mese şi de tratament, toate dotate, se-nţelege, cu mobilierul adecvat. Inteţiona să găzduiască zeci de copii amărâţi care ar fi primit hrană, îmbrăcăminte, educaţie, asistenţă medicală şi religioasă. Un proiect grandios care implica mult efort şi sume considerabile. Inaugurarea, pe cheltuiala familiei Arman, a fost grandioasă: după o slujbă săvârşită de preoţi consilieri ai Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, au fost împărţite în comună sute de pachete cu alimente, localnicilor fiindu-le oferit şi-un spectacol artistic. La o masă plină de preparate culinare speciale, cei câţiva politicieni, reprezentanţi
ai Consiliului Judeţean, l-au felicitat pe Ion Arman şi l-au asigurat de tot sprijinul necesar. Aproape trei ani i-au trebuit investitorului să-şi dea seama cât preţuiesc vorbele politicienilor. Bunul samaritean recunoaşte că a lăsat raţiunea de-oparte şi a gândit cu… inima.
Singur în faţa greutăţilor
După inaugurare, în sprijinul lui Ion Arman au sărit câţiva învăţători din Corbeni şi profesori din Curtea de Argeş. Ei s-au oferit, voluntar, să se ocupe de copiii care urmau să fie aduşi. Totuşi, pentru a porni efectiv la drum, omul de afaceri avea nevoie şi de ajutorul oficial şi permanent al autorităţilor. În definitiv, a fi răspunzător de creşterea atâtor copii nu e la îndemâna oricui. E nevoie de căldură pe timpul iernii, apă caldă, hrană, şcolarizare, eventuale tratamente etc. Ion
Edificiul, în urmă cu trei ani
Arman spera în accesarea unor fonduri europene, la fel cum credea că şi Consiliul Judeţean va deveni partener în această acţiune. Omul a fost în „pelerinaj” pe la mai marii cu putere de decizie de la Prefectură, Consiliul Judeţean, ministere, partide. În afara unor promisiuni, încurajări, strângeri de mână, filantropul din Corbeni n-a primit mai nimic. Deşi este ambţios şi a răzbit întotdeauna în afaceri, de data acesta se recunoaşte, pentru prima dată-n viaţă, învins. „Mă las păgubaş. N-a fost cum m-am aşteptat, n-am primit sprijinul pe care-l luasem în calcul. Am investit mult în clădire şi în dotarea ei, banii familiei mele, şi m-am trezit singur în faţa atâtor greutăţi. N-am cum să reuşesc singur! Asta e! Am să transform Centrul pentru copii în pensiune…” E mărturisirea plină de amărăciune a lui Ion Arman, care nu acuză pe cineva anume, dar care a simţit cum birocraţia şi lipsa de seriozitate a unor factori de decizie i-a curmat elanul sufletesc.
