Augustina Ene
Metodologia de înscriere la clasa pregătitoare prevede posibilitatea de a fi înscrişi în sistem copiii cu vârsta cuprinsă între 5 ani şi 7 ani. Totuşi, un pitic de 5 ani poate ţine pasul cu un puşti de 7 ani, atunci când începe clasa „zero”? Care este vârsta optimă pentru un prichindel, la debutul lui în mediul şcolar? Este bine ca părinţii să-şi dea odraslele la scoală de timpuriu? Sau este mai înţelept să-şi lase pruncii să se mai… coacă? Răspunsurile le aflăm de la consilierul psihologic specialist Augustina Ene, coordonator în cadrul Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică.
– În Argeş, spre ce vârstă este înclinată balanţa (spre 5 ani sau spre 7 ani)?
– În Argeş, cei mai mulţi copii merg la şcoală, la clasa pregătitoare, la 6 ani. În anii trecuţi, la evaluarea psihosomatică au venit copii care împlineau această vârstă în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. Procentul de copii mai mici a fost foarte redus. Psihologii şcolari care sunt în comisiile de evaluare psihosomatică sunt atenţi în cazul copiilor mai mici şi pun întrebări suplimentare cu privire la copil şi la motivaţia pentru înscrierea la şcoală.
Decizia de a înscrie copilul la şcoală în clasa pregătitoare la 5 ani sau la 6 ani nu are un răspuns general valabil. Nu se poate spune, cu certitudine, vârsta optimă pentru a începe şcoala.
Apreciez că înscrierea copilului la clasa pregătitoare, la 7 ani, este o amânare care trebuie să se bazeze pe evaluarea unui medic sau a unui psiholog. Dacă, până la 5 ani, copilul nu a frecventat grădiniţa consider că înscrierea la şcoală, la această vârstă, nu este o opţiune bună pentru copil.
– Uneori părinţii greşesc atunci când grăbesc înscrierea la clasa „zero”. Ce factori conduc spre alegerea potrivită?
– Există mulţi factori care trebuie luaţi în discuţie atunci când stabilim dacă un copil face faţă, sau nu, la şcoală. Aceşti factori ţin de copil, de familie şi de mediul şcolar. Pentru copilul de 5 ani – 6 ani, familia încă este centrul lumii lui. La această vârstă, deşi începe să se joace cu alţi copii şi să formeze nişte legături de prietenie, suportul emoţional îl resimte tot în relaţiile din familie. Cu cât copilul este mai dependent de un adult (mamă, tată, bunică, bonă etc.) cu atât adaptarea la şcoală va fi mai dificilă. În ceea ce priveşte achiziţiile dobândite, părinţii pot să ceară, la finalul grădiniţei, un raport de evaluare pe indicatori psihologici, emoţionali, cognitivi şi raportul cu privire la achiziţiile copilului din punct de vedere al dezvoltării lui intelectuale.
– Dacă la 5 ani şi ceva copilul citeşte, scrie şi stăpâneşte aritmetica este în avantajul lui să înceapă şcoala?
– Achiziţiile cognitive, intelectuale nu garantează un proces de integrare în clasa pregătitoare fără probleme. Şcoala nu înseamnă doar momentul în care copilul începe să-şi formeze competenţe şi să acumuleaze cunoştinţe, ci înseamnă un alt pas important spre autonomie a copilului, în lipsa părintelui şi a oricărei persoane de îngrijire. Abţinerea este o deprindere importantă în evaluarea copilului care se duce la şcoală. Este un moment esenţial în dezvoltare. Copilul trebuie să fi achiziţionat în parte deprinderea de a se abţine, de a se reţine şi de a amâna satisfacerea unor nevoi. Aici intră nevoile de bază: toaletă, foame, sete, plus impulsurile de a lovi, de a pleca, de a vorbi. Copilul trebuie să fi achiziţionat nivelul în care impulsul este reţinut şi amânat sau dizolvat, după caz.
– Ce deprinderi sunt importante în evaluarea copilului care se duce la şcoală?
– Şcoala e oarecum diferită de grădiniţă, aici nu va exista „îngrijitoare” şi nici persoane care să-i ofere copilului sprijin în anumite activităţi. Atunci când vrem să luăm o hotărâre atât de importantă trebuie să fim obiectivi în ceea ce priveşte dezvoltarea psiho-emoţională a copilului, să ne asigurăm că va fi capabil să ducă la bun sfârşit câteva activităţi autonome obligatorii: să se îmbrace singur, să ştie cum şi cu ce; să se descurce singur cu toaleta, spălatul pe mâini, mâncatul; să se descurce singur cu obiectele personale, să ştie să le diferenţieze, să ştie să le folosească; să se orienteze prin şcoală, să identifice ieşirea, sălile de clasă şi alte locaţii importante; să poată rămâne singur, fără părinte, în cele patru ore de curs; să poată dezvolta relaţii cu ceilalţi copii; să îşi menţină atenţia şi interesul în sarcini cognitive (10-15 minute); să aibă câteva achiziţii motrice şi cognitive, achiziţii care sunt cuprinse de altfel, în fişa de evaluare psihosomatică aplicată în cazul copiilor
mai mici de 6 ani (cei care nu au împlinit această vârstă până la 1 septembrie).
Legat de mediul şcolar se vorbeşte, la modul ideal, de învăţământ centrat pe elev. În clasele suprapopulate cu peste 25 de elevi (uneori numărul lor depăşeşte 30), dacă un copil din clasă este sub nivelul de dezvoltare necesar, necesitând mereu sprijin şi îngrijire – nu se îmbracă singur, nu reuşeşte să îşi găsească lucrurile, trebuie dus la toaletă – această realitate se va răsfrânge practic asupra întregului grup de copii. Astfel, problema nu este dacă copilul are 5 ani sau 6 ani, ci dacă poate sau nu să fie lăsat singur, fără să aibă nevoie de o îngrijire specială.
– Cum se descurcă la clasa „zero” un copil de 5 ani?
– Copiii daţi la 5 ani la şcoală în clasa pregătitoare ar putea avea mici probleme în achiziţia anumitor competenţe. În această perioadă de dezvoltare există o diferenţă importantă în dezvoltarea motricităţii fine, între 5 ani şi 6 ani sau la 7 ani. Astfel, un părinte care are un copil de 5 ani trebuie să fie conştient că anumite achiziţii cum sunt literele, cifrele, calculele vor fi făcute mult mai lent, decât în cazul unui copil de 6 ani sau 7 ani. Copilul are nevoie de răbdare şi de înţelegere, iar părintele nu trebuie să se îngrijoreze dacă copilul prinde mai greu scrisul, cititul sau noţiunile matematice. Este o etapă care trebuie depăşită cu răbdare, arătându-i încredere copilului. Presiunea, blamarea sau alte comportamente neadecvate din partea adulţilor pot determina respingerea activităţilor cognitive şi, în situaţii mai grave, pot duce la eşec şcolar. Acest eşec nedatorându-se abilităţilor cognitive ale copilului, ci deficienţelor emoţionale. Odată ajuns la şcoală, copilul intră în contact cu noi concepte şi comportamente pe care va trebui să înveţe cum să le integreze cu cele învăţate acasă. Îi va fi destul de greu să se descurce cu acest lucru, aşa că micuţul poate să fie mai irascibil, în special după şcoală, din cauza oboselii.
– Ce alte mesaje doriţi să le transmiteţi părinţilor cu copii de vârstă preşcolară?
– Indiferent de vârsta la care este înscris un copil la şcoală, răbdarea, înţelegerea şi susţinerea din partea părinţilor sunt la fel de importante ca de altfel şi metodele specifice vârstei de dezvoltare, folosite de cadrele didactice de la şcoală. Nu vreau să omit mesajele despre şcoală pe care părinţii le dau copiilor. Exagerarea într-o direcţie sau în alta fac la fel de mult rău. Prezentarea şcolii ca pe un loc minunat în care ei vor face lucruri extraordinare va determina dezamăgiri pe măsura exagerărilor. Iar prezentarea şcolii ca locul în care copilul nu va mai fi lăsat să facă nimic din ceea ce-şi doreşte este la fel de nepotrivită.
Mirela NEAGOE
