Mă abordează cineva pe o reţea de socializare: „cum t k”. În păsăreasca folosită acum pe whatsapp sau pe messenger asta înseamnă „cum te cheamă?” – evident, cu semnul de întrebare pus unde trebuie. „cf”… „ceai m fct” – continuă persoana curioasă şi dornică de conversaţie pe internet. Intru rapid în problemă şi, cu un „translator” alături, îi răspund în acelaşi dialect: „acm mai nmk”. E simplu, nu? Adică, „acum, mai nimic”. Şi mă gândesc că, vorba poetului, „Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim”.
De fapt, am multă treabă. Printre altele, mă gândesc să scriu despre tariful unic al gunoiului din Argeş, o problemă care-i preocupă foarte mult pe primarii judeţului. Şi, în acelaşi timp, intenţionez să consemnez cât de multe lucruri au fost realizate în ultimii zece ani în domeniul deşeurilor menajere.
Fără exagerare, evoluţia a fost fantastică în Argeş, graţie unor minţi luminate care au făcut uitată cloaca împuţită de gunoaie de la Albota. Nu am cum să explic aşa ceva persoanei care mă abordează pe internet. Nu pot să-i povestesc despre artizanii din domeniu, despre Gelu Mujea, Aurelian Gheorghe, Gabriel Moiceanu şi echipele acestora de profesionişti care, fiecare la timpul lor, s-au ocupat cu managementul integrat al deşeurilor solide din judeţul nostru. Nu cred că m-ar înţelege…
Dar persoana insistă: „altcv. c mai e p acl”. Tradus: „Altceva? Ce mai e pe-acolo?” Bănuiesc că pe la noi, pe la redacţie… Îi răspund, ajutat de acelaşi coleg care ştie… sintaxa: „nuj. e trz tr să plec imd”. Adică, „nu ştiu. E târziu. Trebuie să plec imediat”. Atât mi-a trebuit. Sunt pedepsit rapid: „eşti jmek. teea luat capu. taci dq”. Cred că înţelegeţi că de jmek-şmecher ce sunt, m-a luat capu’ (cu cratimă şi apostrof), am luat-o, deci, razna şi, în aceste condiţii, mi se cere să tac, dracului… Ce limbă frumoasă avem!
„Saltă inima-n plăcere/ Când o ascultăm,/ Şi pe buze-aduce miere/ Când o cuvântăm.”
Ce să-i mai spun eu acestei persoane, puştoaică sau puştan, care, ca mulţi alţii, nu ştie să scrie decât cu ajutorul tastelor unui calculator şi nu are nicio treabă cu gramatica limbii române?! Totuşi, în speranţa că va citi aceste rânduri, voi face câteva precizări: scrisul de mână, nu pe calculator, îţi activează cortexul cerebral, responsabil de interpretarea şi asocierea cuvintelor pe care le citeşti. Te ajută să atribui semnificaţie cuvintelor şi să faci asocieri între ele. Îţi formează o memorie vizuală mai bună şi poţi reţine mai rapid informaţii, chiar şi la prima vedere. Îţi păstrează mintea ageră. Îţi face creierul mai sănătos. N-o spun eu, ci medicii, psihologii, oamenii care, mai mult ca sigur, au citit multe cărţi şi au învăţat cu pixul în mână.
„Cum adk” – parcă văd că o să continue cel în cauză. Adică, dragi copii, citiţi şi învăţaţi cum trebuie, respectând limba română, partea noastră de veşnicie. „Românaşul o iubeşte/ Ca sufletul său,/ Vorbiţi, scrieţi româneşte,/ Pentru Dumnezeu.”
5 Comentarii
Goargăș
Scrierea digitală maschează uneori, din păcate, analfabetismul crescând al scrisului de mână. Iubesc progresul tehnologic și-i utilizez gadgeturile dar s-ar putea ca ,,robotizarea” umană să ne transforme într-un alt gen de hominizi.
Boni
Un articol foarte interesant.
Gabriel Lixandru
Mulţumesc pentru aceste comentarii.
Anonim
Continuati,poate asa generatia Z va intelege ca scrisul de mana nu este un moft…
Gabriel Lixandru
Da, poate.