Prima oară mi-a intrat în cabinet pe vremea lui Ceauşescu. Îmi telefonase un confrate: „Vezi că vine un tip care nu ştiu ce afaceri învârteşte, dar se zice că are bani, e galanton şi mare curvar. Cred că are o boală venerică”.
Avea atunci în jur de 40 de ani. L-am simţit din prima clipă că era alunecos şi bun de gură. A început să se laude cu relaţiile pe care le avea în lumea medicală, printre miliţieni şi gestionari de alimentare. Aşa erau vremurile! Fără un uriaş lanţ al pilelor, slăbiciunilor şi parandărătului, românii n-ar fi putut depăşi „epoca de aur”! Nu contactase o boală venerică. Avea doar o banală iritaţie la nivelul penisului folosit în exces. „Domn’e, doctor, n-am ce să fac. Până să ajung şef o făceam doar cu nevasta. Acu’, având subalterne tinere şi care nu fac multe mofturi, n-am vrut să creadă despre mine că sunt un papă-lapte. Ştiţi cum se zice: faci, nu faci… vremea oricum trece şi prostata tot îţi creşte!
Un timp, a tot avut nevoie de câte un consult, dar bolile venerice l-au ocolit. Cu bune, dar şi cu rele anii au trecut. Fostul performer este azi un pensionar căruia parcă îi dau lacrimile când povesteşte ce mare gagicar era când avea 40 de ani. Banii strânşi la saltea s-au cam dus, oricât a fost de abil şi descurcăreţ, în tranziţie nu a mai curs, ci doar a picat cât să se descurce.
S-a retras undeva la ţară. Ca şi în prima tinereţe, nu o are decât pe nevastă. M-a căutat pentru un ulcer varicos. L-am întrebat cum mai stă cu femeile. „Domn’e doctor, nu mai am front de lucru. Dorm cu oficiala în pat, dar parcă ar fi cu mama. Sunt ciupit puţin la inimă, dar şi la prostată. Dacă aş încerca vreuna tânără cred că mi-aş reveni cât de cât. Dar, la ţară, imediat te simte lumea când te încurci cu vreuna. Nu-mi mai stă nici în caracter. Mai ales că-l am şi pe fi-miu undeva pe cai mari.”
