În ultimele două decenii, boala ulceroasă (gastrică şi duodenală) a avut o incidenţă într-o scădere spectaculoasă, datorită eficienţei tratamentului anti-Helicobacter Pylori. A diminuat şi spectrul complicaţiilor ulcerelor care să necesite corecţia chirurgicală. Totuşi, încă ne confruntăm cu suferinţele postoperatorii ale pacienţilor operaţi de ulcere GD complicate. Vom trece în revistă doar cele mai frecvente suferinţe ale stomacului operat.
Ulcerul peptic (recurent, postoperator) este o complicaţie tardivă a stomacului operat, a cărui incidenţă variază între 1-40%, în funcţie de tipul intervenţiei. Recidiva ulceroasă se poate localiza la nivelul stomacului rămas, duodenului sau gurii de anastomoză – 97% din recurenţe apar după chirurgia ulcerului duodenal şi doar 3% la cei rezecaţi pentru ulcer gastric. Ulcerul peptic survine în primii doi ani postoperator, dar riscul se menţine până la 10 ani după operaţie. Simptomul cel mai frecvent este durerea (la peste 90% dintre pacienţi). Ea este intensă, cu sediul periombilical sau în stânga ombilicului, iradiază în spate şi cedează greu la medicaţie. Frecvent se asociază: greţuri, vărsături, scădere ponderală şi hemoragii digestive superioare. Endoscopia vizualizează ulcerul peptic în peste 90% din cazuri. Complicaţiile posibile sunt: anemia (în 4% din cazuri), fistula gastro-colonică (manifestată prin diaree cu alimente nedigerate, vărsături şi scădere ponderală rapidă), malabsorbţia (cu anemie, oteoporoză şi scădere ponderală).
Sindromul de ansă aferentă este o complicaţie tardivă a rezecţiei gastrice cu anastomoza gastro-jejunală. Este cauzată de acumularea de secreţii bilio-pancreatice în ansa intestinală aferentă, cu distensia ei şi evacuare dificilă. Clinica lui este dominată de durere în hipocondrul drept (sub ficat), accentuată după mese şi însoţită de greţuri şi vărsături biliare abundente, care ameliorează durerea. Se asociază cu scădere rapidă în greutate. Examenul radiologic evidenţiază ansa aferentă dilatată cu nivel hidro-aeric şi stagnarea substanţei baritate câteva zile după ingestie.
Gastropatia de reflux biliar – complicaţie după îndepărtarea pilorului (porţiunea terminală gastrică), cu reflux de bilă, suc pancreatic şi intestinal în bontul gastric restant. Prezenţa bilei în stomac distruge mijloacele de apărare a mucoasei gastrice. Pacienţii acuză senzaţia de saţietate precoce, dureri şi vărsături bilioase repetate. Simptomatologia este permanentă. Endoscopia evidenţiază refluxul duodeno-gastric şi modificările mucoasei gastrice (congestivă, friabilă, cu sângerări la contactul cu endoscopul).
Sindromul dumping – ansamblu de simptome generale şi digestive, care apar la 8-15% dintre pacienţii cu rezecţie gastrică. Este mai frecvent în rezecţiile cu anastomoze gastroduodenale şi se datorează evacuării rapide şi neregulate a conţinutului gastric în intestin. Conţinutul fiind hiperton, determină influx rapid de lichide din plasmă în lumenul intestinal (peste 1000 ml), urmat de hipovolemie, reducerea irigaţiei sanguine periferice, cu apariţia de manifestări vasomotorii sistemice. După timpul scurs de la ingestia alimentelor până la apariţia simptomelor se disting:
Sindromul dumping precoce: cu simptome ce apar la 10-30 de minute după mese (senzaţia de plenitudine şi distensie gastrică, iniţial înroşirea feţei, apoi paloare, tremurături, transpiraţii, palpitaţii şi scăderea tensiunii arteriale). Mai pot apărea: vărsături, flatulenţă, colici abdominale, urmate de diaree explozivă;
Sindromul dumping tardiv – mai puţin frecvent (1-3%), care apare după rezecţiile gastrice subtotale. Apar: astenie, transpiraţii, senzaţie imperioasă de foame, la una-trei ore după masă, palpitaţii, tremurături, uneori sincope. Crizele sunt declanşate de ingestia de glucide concentrate (miere, dulceaţă), care antrenează iniţial un răspuns secretor insulinic exagerat, urmat de hipoglicemie (responsabilă de clinica sindromului). Evoluţia este favorabilă printr-un regim alimentar corespunzător, fără dulciuri concentrate, cu prânzuri reduse cantitativ şi cu repaus postprandial în poziţia culcat, cu durata de 30 de minute.
Cu excepţia variantei a doua de sindrom dumping, toate complicaţiile prezentate se pot ameliora/vindeca chirurgical.
P.S. Cel mai periculos duşman este acela de care nimeni nu se teme.
