Cerul părea că plânge în momentul în care sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Ilie Bărbulescu a fost adus pe terenul verde. Torţele s-au aprins iar o mică galerie a scandat precum odionioră: „Bărbulescu! Ilie Bărbulescu! Bărbulescu…”

La sfârşitul săptămânii trecute, lumea fotbalistică din România a aflat o veste incredibilă: Ilie Bărbulescu a trecut în lumea umbrelor! De necrezut părea pentru toţi tocmai fiindcă fostul fotbalist nu era un om suferind. De altfel nici nu arăta cei 62 de ani pe care-i împlinise.

Ieri, Andreea, iubita fiică a fotbalistului, devastată de durere, n-a avut puterea să ne spună decât câteva cuvinte: „Nu ne explicăm ce s-a întâmplat, n-a fost cardiac… Dar acum nici nu mai contează…” Asemeni colegilor săi din echipa „Steaua 86”, adică minunata trupă de „nebuni frumoşi” care cucerea Cupa Campionilor Europeni în 1986, şi Ilie Bărbulescu era un magician. De el nu treceau adversarii şi când avea mingea reuşea să-i fenteze. În noaptea de vineri spre sâmbătă, Ilie Bărbulescu a fost faţă în faţă cu moartea. Driblingul nu i-a mai ieşit.

Duckadam a plâns ca un copil

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în biserica „Sf. Ap. Andrei” din cartierul Trivale. În ultimele două zile, în sfântul lăcaş de cult aveau să intre multe dintre numele scrise cu litere de aur în istoria fotbalului românesc. Ilie Bărbulescu a fost compion cu FC Argeş în sezonul 1978-1979 şi câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua Bucureşti în 1986. A fost iubit deopotrivă de fanii alb-violeţi, pentru FC Argeş el jucând 212 meciuri, dar şi de cei ai Stelei pentru performanţa de neegalat din 1986. La sicriul său străjuit de buchete imense de flori, s-au perindat mulţi dintre fotbaliştii renumiţi ai ţării, aproape toţi dintre colegii lui de la Steaua, acolo unde a cunoscut gloria deplină. Cu toţii erau afectaţi, dar cel mai mult a suferit, după modul în care s-a manifestat, H. Duckadam. Legendarul portar al „Stelei 86” a plâns ca un copil atunci când şi-a văzut prietenul de-o viaţă întins pe catafalc.

Coroana roş-albastră

De altfel, foştii lui colegi care au venit să se reculeagă la sicriul lui Ilie Bărbulescu au vrut discreţie maximă. La fel a cerut şi familia care i-a aşezat pe sicriu un superb aranjament floral format din crini şi orhidee. Din micul tablou încadrat de flori părea că le zâmbeşte tuturor celor care i-au aprins o lumânare. Ca ultim omagiu adus unui om preţuit, rareori s-au mai văzut atâtea coroane adunate la un loc. Aleea principală a bisericii era prea mică pentru sutele de coroane, jerbe şi buchete de flori. Pe multe dintre ele, nume cunoscute: Anghel Iordănescu, L. Boloni, A. Bumbescu, Iovan şi mulţi, mulţi alţii, ca să nu mai amintim şi de fostele glorii alb-violete, de asemeni prezente la acest trist eveniment. Dintre sutele de coroane se distingea însă una mare, impresionantă prin numărul de trandafiri, peste 200. Cei din mijloc erau albaştri, iar de cei de pe margine, roşii. Pe panglică, un mesaj scurt şi cuprinzător: „Nu te vom uita niciodată, Steaua Bucureşti 1986!” Transportarea coroanelor nu a fost deloc facilă, astfel că pe lângă cele agăţate de maşina mortuară, mare parte din ele au fost aduse la cimitir cu un… camion!

„Vezi că dau drumul la apă!”

De când au aflat cumplita veste, conducerea actuală a FC Argeş, dar şi foşti jucători din generaţia lui Ili Bărbulescu sau mai tineri au fost alături de familia îndoliată. Pentru toţi foştii mari jucători alb-violeţi, moartea fulgerătoare a prietenului lor a fost prilej de întâlnire şi evocare a multor amintiri. Viorel Moiceanu era şi vecin cu Ilie Bărbulescu şi vorbise cu el chiar în ajunul tragicului eveniment. Printre altele, V. Moiceanu a povestit apropiaţilor cum a fost inundat o dată de „vecinul” de deasupra. „El nu era acasă, am intrat şi am oprit robinetul lăsat din greşeală deschis. Când s-a întors Ilie, i-am explicat ce se întâmplase, nu i-a convenit lui că am intrat aşa în casă, dar a înţeles situaţia. De atunci, de câte ori ne mai certam în glumă, ne mai şicanam, îmi spunea: Vezi că dau drumul la apă!” Şi alte amintiri a mai povestit Viorel Moiceanu, iar ochii i se umpleau de lacrimi…

O stradă cu numele lui

La poarta stadionului „N. Dobrin”, alături de zeci de suporteri alb-violeţi, a fost prezent şi fostul primar. Ţinându-l pe Nectăriţă, nepotul său, de mână, Tudor Pendiuc a caracterizat personalitatea celui plecat dintre noi: „Un om bun la suflet, caracter cinstit, purtam de fiecare dată discuţii constructive pentru că nu dorea decât binele clubului FC Argeş. O mare valoare nu doar în plan sportiv, ci şi uman. Regret imens dispariţia lui…” În 2010, Tudor Pendiuc îi acorda lui Ilie Bărbulescu titlul de Cetăţean de Onoare al Piteştiului. Iar fostul fotbalist a purtat cu mândrie acest titlu, onorându-l. Ieri, fostul edil-şef al Piteştiului a spus că nu a regretat nicio clipă decizia luată atunci, ba dimpotrivă: „Dl. Ilie Bărbulescu merita din plin acest titlu pe care i l-am oferit cu ocazia Zilei Piteştiului. Era o mândrie a urbei, acest sportiv care, de altfel, a obţinut cea mai mare performanţă: campion al Europei cu Steaua în 1986! El a fost cel mai mare fotbalist al oraşului nostru prin acel rezultat inegalabil”. Tudor Pendiuc, care i-a purtat un adânc respect, nu se va opri aici, ci a declarat ieri intenţia de a propune actualei administraţii locale atribuirea numelui „Ilie Bărbulescu” unei străzi a municipiului.

A plâns şi cerul

După săvârşirea slujbei de la biserică, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul „Sf. Gheorghe”. Acelaşi drum pe care odinioară Ilie Bărbulescu îl făcea pe jos pentru a ajunge la meciurile echipei alb-violete. Coloana formată din zeci de autoturisme a înaintat încet pe strada care poartă numele fostului său prieten Nicolae Dobrin. Poliţia şi-a făcut cu prisosinţă datoria, astfel că nu au existat blocaje în trafic. Ca la un semn, parcă, exact în momentul intrării cortegiului pe poarta principală a stadionului a început să plouă. La început încet, apoi, când sicriul a fost aşezat pe o masă, la marginea terenului, în dreptul tribunei oficiale, ploaia s-a înteţit. Aici, în prezenţa câtorva sute de oameni, preoţii Ioan Costache, Doru Dumitrescu şi Alin Veţeanu au săvârşit o scurtă slujbă. Conducerea clubului, reprezentanţi ai administraţiei locale şi judeţene, dar şi piteşteni de rând, foşti admiratori ai fotbalistului, s-au rugat laolaltă cu preoţii pentru sufletul sportivului care, iată, pentru câteva minute, a fost adus pe terenul în care şi-a petrecut atâţia ani din viaţă. În tot acest timp, pe tabela de marcaj rulau fotografii sau scurte înregistrări video din meciurile de neuitat în care a evoluat Ilie Bărbulescu.

„Gloriile se duc…”

Întreaga asistenţă a fost impresionată de mesajul vopsit pe o pânză albă, agăţată pe gardul terenului: „ANII TREC ŞI GLORIILE SE DUC / ASTĂZI E MAI LINIŞTE FĂRĂ BALAMUC”. Pentru cei care nu ştiu, porecla lui era „Balamuc”, deşi, după cum afirmă toţi foştii lui colegi, era împăciuitor şi era omul care prefera să se retragă decât să se certe. După săvârşirea serviciului divin, micuţa galerie alb-violetă a aprins torţe ca pe marile stadioane ale Europei. Ca-ntr-un glas au început să strige numele celui dispărut dintre noi: „Bărbulescu! Ilie Bărbulescu! Bărbulescu…” Apoi au aplaudat la fel cum se întâmpla demult, când fotbalistul făcea o recuperare, îşi bloca un adversar sau dădea o pasă decisivă. Sub cerul întunecat prevestitor de furtună, sub stropii mari de apă care picau, întreaga asistenţă a aplaudat la un loc cu inimoasa galerie care a izbucnit: „Te vom iubi mereu! Te vom iubi mereu…” La ora 14,30, sicriul cu trupul neînsufleţit era coborât în mormântul familiei situat nu departe de cel al lui Nicolae Dobrin. Instalaţia nocturnă a stadionului, aprinsă în semn de respect pentru Ilie Bărbulescu, îşi trimitea lumina ei până departe, învăluind chiar şi o parte a cimitirului. De aici, de unde-şi va dormi somnul de veci, fotbalistul poate va fi auzind în viitor rumoarea tribunelor şi bucuria spectatorilor la golurile alb-violeţilor. Deocamdată, cu dispariţia lui Ilie Bărbulescu, care se va fi întâlnit cu Prinţul Nicolae Dobrin, se încheie o pagină din istoria fotbalului argeşean, dar cel de la care ne-am luat ieri „adio” va rămâne un punct de reper pentru actualii şi viitorii fotbalişti…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio