Că politica este o specialitate ca orice meserie, nu se înţelege la prima vedere. Şi nu se înţelege nici faptul că ea este o activitate foarte grea. Dacă i-am cere unui om oarecare părerea despre o controversă ştiinţifică, cu drept cuvânt el ar răspunde, fără jenă, că nu se pricepe, dar dacă l-am întreba despre o chestiune politică, el ar da imediat un răspuns, fără să ţină cont de complexitatea acesteia. Or, rezolvarea unor chestiuni politice trece peste competenţa unui om oarecare. Uneori chiar politicienii cu experienţă dau greş. Iată de ce în vechime de politică se ocupau numai oamenii cu vocaţie şi cu pregătire în acest sens. Dar, odată cu statul democratic, fiecare cetăţean are acces pe scena politicii. De regulă, accesul acesta a fost marcat de extinderea dreptului de vot asupra mulţimii indiferente pentru afacerile publice, alegători conduşi de bagheta magică a demagogilor, pentru a se pronunţa în favoarea unui candidat sau altul. Cei mai mulţi dintre aceşti candidaţi nu au o pregătire deosebită, dar au tupeu şi viclenie pentru a emite pretenţii să ajungă deputaţi, senatori etc. Dar poporul nu ştie aproape nimic din toate acestea. El este generos şi spontan; generos în sentimente şi spontan în acţiune.
Prin urmare, poporul porneşte de la sentiment, fiind credul în judecăţile sale. Preşedintele Klaus Iohannis a avut dreptate când a spus că alegerile se câştigă emoţional, nu raţional. Inima joacă un rol mai important în viaţă decât intelectul. În zadar le vei arăta oamenilor obişnuiţi, de pildă, că politicienii s-au grupat totdeauna după interesele personale şi nu în funcţie de ideologiile politice. În zadar le vei spune acestor oameni să nu creadă în promisiunile electorale, că ei tot vor crede în ele. De exemplu, prin lumea satelor şi a oraşelor noastre se discută zilele acestea despre noua lege a salarizării unitare, propusă recent de tehnocraţi. Oamenii nu-şi dau seama că este vorba de o manipulare ce se practică de vreo zece ani. Se discută despre nivelul salariilor unor categorii profesionale, fără să se ţină cont că, după alegeri, indiferent cine le va câştiga, dulapul cu promisiuni va fi închis. Zâmbetul lui Liviu Dragnea se va transforma într-o strângere de buze. Vorbirea viforoasă a lui Dragoş Pâslaru va lua o formă de discurs academic, în care acesta va justifica de ce nu va fi pusă în aplicare legea promisă. Iar dacă Liviu Dragnea a îmbrăcat o blană de oaie, Alina Gorghiu s-a îmbrăcat în piele de lup. De ce această îmbrăcăminte diferită? Pentru că Liviu Dragnea este sigur de victorie, în timp ce Alina Gorghiu urmăreşte să mai rupă din voturile cetăţenilor oarecum nehotărâţi. Dacă Liviu Dragnea promite cât mai multe – printre altele, creşterea pensiilor – Alina Gorghiu ameninţă cu tăierea pensiilor speciale, care este tot o promisiune. Dar ceea ce-i uneşte pe aceşti doi lideri politici este faptul că amândoi au mai multe feţe, dar niciunul nu are nici măcar un obraz.
Şi acum să vă prezint un studiu de caz. Pentru că Dacian Cioloş este un astfel de caz. Acest tehnocrat-politician, cu un an în urmă, minţea că e un tehnocrat cu un mandat limitat, că nu va intra în politică, că nu mai doreşte să fie prim-ministru şi că nu va candida la viitoarele alegeri. După un an, aşadar, acest politruc mărunt motivează că a fost convins de liberali să candideze, dar el ştia, de fapt, încă de la început că lucrurile vor evolua în această direcţie. Ştia el, Klaus Iohannis şi Alina Gorghiu. Dacian Cioloş este la fel de mincinos cum a fost Emil Boc. Să ne amintim promisiunea lui cum că la 10 februarie 2016 va promulga legea salarizării unitare, lăsată pe masă de PSD. Or, Cioloş s-a opus acestei legi, dându-l afară pe ministrul Muncii, care chiar dorea s-o promoveze. Este vorba de doamna Ana Costea. Şi astfel, acest tehnocrat mincinos s-a transformat într-un politruc obedient. Tehnocratul Dacian Cioloş i-a minţit pe români mai mult decât oricare politician versat din politica dâmboviţeană. Astfel de mincinoşi sunt sponsorizaţi de afară pentru a-i imbeciliza pe români, astfel încât mulţi dintre ei să ajungă nişte cetăţeni turmentaţi şi duşi de nas de televiziunile mogulilor evazionişti.
Gheorghe SAVU
6 Comentarii
Elena Delia Dumitrica
Dar chiar mai circula treaba aia cu „marirea salariilor „? Cine poate sa mai creada asa ceva? Nici daca -si face aparitia Prâslea-cel-Voinic cu o „gogoasa” de acest fel nu mai putem sa credem. Dar ce, suntem idioti ?
Doctorul
Studiul de caz: gogoașă electorala
samir
Ar trebui sa se faca un studiu pe saracie
Mona
Imi place ideea despre oameni cu mai multe fete, dar fara obraz. Bravo!
Petrică
Cred că la acest moment, va câştiga politicianul care va spune adevărul, adică:
– vă rog să mă alegeţi, că eu vă voi fura de nu puteţi voi produce.
– vă voi mării salariile, dar vă voi pune birul înzecit, ca să vă săturaţi de creşteri salariale, oricum doar cresteriile salariale ale angajaţilor din ministere şi conducătorilor prea iubiti din sistem vor acoperi birul.
– vă voi asculta prin toate metodele posibile (ale serviciilor de informaţii) şi voi băga frica în pălmaşul de rând.
etc.
Problema este dacă se apucă tot politicianul să spună adevărul, că nu mai ştim pe cine să votăm.
Salceanu
Petrica, ii votam pe cei care promit mai mult. Nu așa facem de 25 de ani?