07Prin prisma problemelor de finanţare şi a birocraţiei excesive, educaţia din România trebuie să rămână un subiect fierbinte. Şi a rămas. Ieri, la „Subiect de presă”, rectorul Universităţii din Piteşti, Dumitru Chirleşan, a făcut o serie de dezvăluiri care, fără doar şi poate, sunt greu de digerat pentru cei din minister. Ca de obicei, gazdele emisiunii de la Antena 1 Piteşti au fost Cristina Munteanu şi Mihai Golescu.
Birocraţie şi bătaie de joc
„În învăţământ sunt greşeli de macrostructură, iar birocraţia la care este supus cadrul didactic este exagerată. Probabil cineva gândeşte la modul «ţine-i ocupaţi». Avem de făcut atât de multe rapoarte, calitate, fişe şi hârtii încât uiţi că există studentul. Un alt fapt negativ este maniera reală de finanţare a învăţământului. Problemele de bază sunt aceleaşi cu ale unei universităţi private, cu deosebirea că privaţii nu primesc niciun sprijin. Alocaţia pentru un student a devenit jenantă: 1700 lei/an. În comparaţie, pentru un deţinut, România plăteşte 2600 lei/lună, adică peste 30.000 lei/an. Ăsta e stadiul în care am ajuns şi din această cauză căutăm studenţi plătitori de taxe. Credeţi că noi de drag încasăm taxele? Deşi am înmatriculat mai mult studenţi decât anul trecut, în continuare ne luptăm cu deficituri structurale. Taxele, în realitate, ar trebui să fie 11.000 – 12.000 lei/an” – este de părere Dumitru Chirleşan.
„Bătălia e cu sistemul”
„Concurenţa nu e între mediul privat şi cel de stat, ci de fapt e o bătălie cu sistemul. Ar trebui să avem de trei ori mai mult studenţi ca să rezistăm financiar. Ceea ce nu se poate, pentru că sunt nişte bariere demografice. Suntem obligaţi să facem compromisuri ca să nu dispărem. Ce am reuşit noi este că ne-am menţinut într-o zonă financiară acceptabilă. Suntem relativ cinstiţi cu bugetul şi avem un deficit de doar 10%. Eu am venit cu ideea că trebuie să ne restructurăm, să «slăbim» un pic, adică reducerea la maxim a structurilor inutile. Toate aceste unităţi aduc deficit” – a continuat rectorul.
Unde se situează Universitatea Piteşti?
„Noi ne ştim lungul nasului, facem parte din plutonul al doilea, al universităţilor de nivel mediu, nu putem concura cu Babeş Bolyai sau alte universităţi care au avut şi au parte de un corp didactic remarcabil. În 2008-2009 înmatriculam 20.000 studenţi, acum suntem la mai puţin de jumătate. Asta spune multe. Studenţii vin în număr mare când ştiu că găsesc ce au nevoie. În acest sens, căutăm conectarea cu potenţiali angajatori: Dacia-Renault şi ICN-ul, ca să vă dau câteva exemple. Sunt însă multe alte probleme şi nu mă abţin în a spune lucrurilor pe nume la întâlnirea de mâine cu rectorii din ţară, pentru că nu sunt un om politic. Individual, eşti doar un vorbitor: se aude, cineva notează şi… cam atât. Într-un consorţiu cu alte universităţi (aşa cum suntem noi) putem însă schimba ceva. Vom veni cu propuneri.”
„Nu vreau să «scap» de Casa Universitarilor”
„Legat de Casa Universitarilor, prefer să nu comentez situaţia raportându-mă la ce au făcut cei din conducerile anterioare. Pot să vă spun că, atunci când am preluat mandatul, mă aşteptam la anumite lucruri, dar au fost şi lucruri la care nu mă aşteptam. Deşi juridic am recuperat-o şi ne aparţine, situaţia unităţii este delicată. E nevoie de mulţi bani pentru a o reface. Eu nu vreau să scap de ea, îmi plac provocările. Am mai multe soluţii, depinde pe ce front se deschide uşa…”
O şansă
„Avem obligaţia de a le oferi copiilor noştri o şansă, dar ei sunt liberi să-şi aleagă calea. Pot să vă spun că, din punct de vedere didactic, un profesor care nu iubeşte copiii nu are ce căuta la curs. Pentru mine, cel mai relaxant moment al zilei este acela când ţin cursuri” – a încheiat Dumitru Chirleşan.
George OLTEANU
