Aşa cum v-am informat, de Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie, studenţii Universităţii din Piteşti au luat parte la manifestarea dedicată poetului Mihai Eminescu. Alături de criticul şi istoricul literar Alex. Ştefănescu, un model pentru studenţi, s-a discutat pe larg despre opera eminesciană, dar şi despre recenta carte a invitatului special, intitulată „Eminescu, poem cu poem”.
Buburuze, nori şi cărţi…
Alex. Ştefănescu s-a simţit foarte bine printre studenţi, rămânând impresionat de naturaleţea şi talentul acestora: „Mi-a plăcut intelectualitatea firească de la voi; nu s-a străduit nimeni să pară inteligent. De asemenea, manifestarea artistică a studenţilor de la Arte mi-a plăcut foarte mult”.
Criticul a povestit despre vremurile în care era elev şi cât de mult îi plăcea să citească orice. „Citeam zile întregi, lipseam chiar şi de la şcoală. Eram la Suceava şi plecam pe deal, unde citeam cu nesaţ. Era foarte plăcut să simţi că ţi se urcă o buburuză pe mână, că pe cer trec nori albi, iar tu citeşti Eminescu”.
Cu admiraţie şi nostalgie
Pentru că Alex. Ştefănescu ne-a inspirat, am vrut să ştim ce reprezintă Eminescu pentru tineri, dacă ei îl citesc şi ce rol a avut în dezvoltarea lor. Şi iată ce am aflat…
Elena Nicoleta, 19 ani, Kinetoterapie: „Mihai Eminescu a fost şi va rămâne preferatul meu, cel mai bun poet român! Cred că prima poezie pe care am învăţat-o a fost «Ce te legeni?», pe care am memorat-o repede, dar nu numai! Adevăratele valori, ca Eminescu, n-or să moară niciodată din sufletele oamenilor iubitori de ţară, poezie şi literatură”.
Sebastian Andronie, 20 ani, Psihologie: „Mihai Eminescu, pentru mine, este un artist remarcabil. Prima operă care îmi vine în minte este «Luceafărul», pentru că e una dintre poeziile care m-a bântuit înainte de susţinerea examenului de bacalaureat”.
Mădălina Stroe, 20 ani, Jurnalism: „A fost celebrat marele poet român Mihai Eminescu la noi, iar nostalgia m-a cuprins. Mi-am amintit cu drag despre scrierile sale nemuritoare. Poeziile sale pline de căldură sufletească mi-au marcat copilăria, de la primii paşi făcuţi la şcoală şi până în ultimii ani de liceu. Poezia mea preferată, pe care am studiat-o în clasele gimnaziale şi pe care aş reciti-o la nesfârşit, alături de celelalte opere eminesciene, este «O, rămâi…».”
Adelina Ionela, 19 ani, Jurnalism: „Dintotdeauna l-am considerat pe Mihai Eminescu un om simplu, dar care, ascunzând tulburări nespuse, a reuşit să scrie poezii nemuritoare. Mihai Eminescu a fost un om care iubea. Iubea natura, prietenii, familia, femeia visurilor sale, dar mai ales iubea să scrie. Iar în prezent, Eminescu reprezintă pentru mine un punct de reper, aproape de perfecţiune şi, de ce nu, un model în viaţă. Mi-a marcat copilăria într-un mod plăcut, fiind poetul meu preferat. Când eram mică, ştiam multe poezii scrise de el. Îmi plăcea să le învăţ pentru şcoală şi să le recit în faţa colegilor, iar poezia «Luceafărul» este cea din care încă mai ştiu strofe. «Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază/
Pătrunde-n casă şi în gând/ Şi viaţa-mi luminează!» Aceasta e strofa mea preferată”.
Andrei Olteanu, 21 ani, Teologie: „Eminescu este poetul a cărei operă o iubesc pur şi simplu, simt, trăiesc împreună cu el fiecare vers şi mă face să mă gândesc la propria viaţă. Mereu o să-l citesc şi o să-l descopăr cu mai multă intensitate”.
Nicoleta Geambaşu, 25 ani, Inginerie: „Exemplu de geniu. Vecinul meu avea cărţi cu poeziile sale. Le-am luat, le-am citit şi atunci… mi-am dorit să ating creaţia sa. M-am regăsit de fiecare dată în tot ce a scris”.