Elena Carabet şi Adela Popescu
Elena Carabet are 22 de ani, vine din Republica Moldova şi studiază jurnalismul la Universitatea din Piteşti. Îi place să croşeteze, făcând cunoscut acest hobby în mediul online. Ea spune că educaţia şi dorinţa de a evolua o definesc ca om.
A plecat de două ori de-acasă
– Cum ai ajuns să studiezi în România şi de ce ai ales oraşul Piteşti?
– Să vin la facultate în România a fost cel mai mare vis al meu, din două motive: pentru că iubesc România şi fiindcă ştiam că viaţa mea avea să se schimbe. Am ajuns să studiez la Universitatea din Piteşti nu dintr-o întâmplare, a fost un plan de acolo, de Sus, pregătit pentru mine.
– Ce aşteptări ai avut de la această „nouă viaţă” şi ce ai realizat, de fapt?
– Simţeam că trebuie să ajung la studii în România, deoarece ştiam exact cum se va schimba viaţa mea. Mă refer la dezvoltarea personală, la oportunităţile care se vor ivi în drumul meu, la faptul că voi putea vorbi corect româneşte, că tare îmi este drag!
– Cum a fost să pleci de două ori de acasă, prima oară din locul în care te-ai născut şi a doua oară de aici, din România, cu bursa Erasmus+?
– Să plec din Republica Moldova a fost cel mai uşor lucru din viaţa mea, care a implicat o schimbare majoră. Voiam atât de mult să vin în România, încât număram zilele până la plecare. Când am ajuns în Portugalia cu bursa Erasmus+ eram la fel de nerăbdătoare să mă avânt în această nouă experienţă, dar, spre sfârşit, tânjeam după România.
Gentuţa creată manual
Prietenia cu Adela Popescu
– Eşti talentată şi, pe lângă faptul că studiezi jurnalismul, văd că poţi lucra anumite gentuţe. Cum ţi-a venit ideea de a le crea, care este sursa ta de inspiraţie?
– Am avut mereu o admiraţie aparte pentru oamenii care pot crea lucruri, manual. Nu am neapărat o sursă de inspiraţie, tricotez şi croşetez de când aveam vreo 9 ani, iar asta mă motivează să creez lucruri frumoase. Totul vine din suflet şi din plăcere. Ideea cu gentuţele a pornit de la o poză pe care am văzut-o pe o reţea de socializare. Fără să o studiez, am zis: „Pot şi eu să fac, chiar mai bine!”. Şi aşa s-a întâmplat.
– E o afacere de viitor pentru tine?
– Deja am transformat această pasiune într-o sursă de existenţă şi mă bucură acest lucru, pentru că am combinat plăcerea de a croşeta cu o sursă de venit. În plus, feedback-ul persoanelor care-mi poartă gentuţele mă motivează să continui.
– Gentuţele tale au ajuns chiar şi la Adela Popescu, un model în televiziune. Cum ai reuşit să o cunoşti personal?
– Toţi cei apropiaţi ştiu cât de mult o apreciez şi o iubesc pe Adela Popescu. Nu pot să zic că ea este modelul meu, bucuria de a o urmări vine din suflet. Este o persoană specială pentru mine. Am ajuns să o cunosc personal prin intermediul gentuţelor mele. Ea mi-a scris, iar eu am profitat de ocazie ca să ne vedem.
– Mi-au spus că eşti, într-un fel, „omul care râvneşte la imposibil”. Cum îţi ghidezi viaţa spre acest „imposibil” şi care e cel mai mare vis al tău?
– Când spui „râvnesc la imposibil”, simţi că lupţi cu adevărat pentru visurile tale, că nimic nu te doboară. Noi, oamenii, trebuie să evoluăm, pentru că trăim într-un secol în care evoluţia este necesară, dar şi frumoasă totodată. Eu îmi ghidez viaţa după valori şi după anumite principii. Nu aş pune cariera sau familia pe primul loc, pentru că aş risca să eşuez într-o anumită privinţă; trebuie să fie un echilibru. Dar dacă ar fi să pun, totuşi, ceva pe primul loc, acest lucru ar fi educaţia. Visul meu e să am o carieră de succes şi o familie fericită.
– Te mai întorci în Republica Moldova?
– Mă voi întoarce, dar niciodată definitiv! Doar să-mi vizitez rudele. Eu îmi doresc să creez din gentuţele mele un brand şi aştept momentul potrivit să se întâmple acest lucru.
Olga ANDRONACHI
