Diana Voroneţcaia are 19 ani şi studiază în cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Diana este pasionată de pian, pasiune pe care a adus-o şi pe scena Filarmonicii din Piteşti în urmă cu câteva zile. Despre cum a ajuns să cânte la pian, despre reuşitele ei, dar şi experienţa de la Piteşti, tânăra ni s-a destăinuit în următorul interviu.
„De la şase ani”
– De unde vine pasiune pentru muzică (pian)?
– Nu ştiu exact de unde am avut pasiunea pentru muzică, la mine în familie nimeni nu o are. Ştiu doar că am participat la diferite activităţi legate de muzică. Pe când aveam 6 ani, i-am spus mamei că vreau să cânt la pian, aşa am ajuns să fac ore de pian şi să fiu înscrisă şi la o şcoală de muzică.
– Mai ai şi alte pasiuni?
– Îmi place fotografia, de asemenea, îmi place să fac canto, nu e calitativ, însă datorită faptului că sunt pianistă, îmi este mai uşor să prind informaţiile legate de canto.
„Un instrument universal”
– De ce ai ales pianul?
– Am ales pianul fiindcă e un instrument universal, adică poţi cânta orice stil, lăsând să se exprime toate genurile muzicale. Are un val de sunete foarte amplu, toate stările pot fi redate la acest intrument. Muzica de pian are o nuanţă specifică, care nu bate la cap şi îi împlineşte pe oameni. Ascultând un recital de pian chiar şi care va dura două ore, vei ieşi ca nou născut şi satisfăcut. E ceva psihologic şi inconştient, dar asta este magia pianului.
– Cum a fost concertul susţinut în Piteşti?
– Am rămas cu impresii foarte bune după concertul din Piteşti. Mai întâi de toate, mi s-a oferit o experienţă nouă din punct de vedere al ansamblului dintre dirijor, orchestră şi pian. Domnul dirijor – Florin Totan – a arătat un respect mare faţă de mine, iar orchestra mi-a transmis încredere.
„Aplauzele îmi dau încredere”
– Ce simţi atunci când eşti pe scenă?
– Îmi place foarte mult să mă aflu pe scenă. Doresc cât mai des să se întâmple acest lucru, am emoţii, orice mare artist are, dar ieşind pe scenă şi văzând feţele oamenilor şi aplauzele care te încurajează, îmi vine şi mai multă încredere, putere, inspiraţie.
– Care au fost cele mai mari reuşite ale tale?
– Am diverse premii de la concursuri din România, Ucraina, Rusia, Estonia, Ungaria, Cehia şi multe altele. Toate sunt importante pentru mine, din toate am avut de învăţat, deci nu aş putea alege.
– La ce visezi pentru viitor?
– Pe viitor visez să-mi continui studiile cu bine şi să urc cât mai des pe scenă, să mă dezvolt cât de mult se poate.